O mare parte din timp ne risipim în nevoi nereale. Perechea ta s-ar putea să-ți ceară ajutor la curățenia casei, dintr-o mie de motive. Poate că este mânioasă sau supărată că munca de curățenie a rămas exclusiv în sarcina ei. Poate se simte desconsiderată, ignorată, copleșită, anxioasă, obsedată, controlată a sau poate că, pur și simplu, are nevoie de ajutor la curățenia casei.
Când te gândești prima dată la cuvântul abandonare de sine, îl asociezi, probabil, cu cuvântul înfrângere. Din punctul de vedere al egoului, aceasta este o asociere absolut normală. În orice situație în care domină lupta, nimeni nu acționează cu iubire și e inevitabil ca numai o parte să câștige. Trebuie să-ți amintești numai ultima discuție la care erai, pentru a-ți da seama că nici măcar nu-ți trecea prin minte să te plasezi pe o poziție de iubire reciprocă.
Grația divină se face cunoscută prin rugăciune, prin faptul că-ți oferă o senzație de pace la care nu poți ajunge dacă îți spui: arelaxeaza-te”. Pentru a cunoaște grația direct și pe deplin, trebuie să-ți îndrepți atenția spre interior.
Gândiți-va, de exemplu, la natură bucuriei. A spune cuiva care este trist, să-și aimagineze că e bucuros”, este că și cum i-ai spune cuiva care vorbește numai engleză, să înceapă dintr-o data să vorbească hindusa. Ce anume ar trebui această persoană să-și închipuie, când încearcă să asimta” bucuria? Poezia? Apusuri de soare în Malibu? Momentul când este copleșit de cadouri de ziua ei? Oare această este semnificația bucuriei? Dacă îți lipsește experiență bucuriei, atunci a încerca să ți-o imaginezi până numeri la trei, sau că exercițiu terapeutic, este absurd. Nu se poate. Bucuria este un har divin, pe care trebuie să-l trăiești în contextul vieții tale.
La fel cum trebuie să fiți conduși spre propriul întuneric, tot așa trebuie să fiți conduși și spre propria lumină. Deși gravitația divină este o a doua natură, însuflețirea harurilor voastre necesită mai mult decât capacitatea de a ști ce înseamnă denumirea fiecărui har. Mintea nu poate înțelege esența grației divine, că și când ar fi o ecuație matematică. Cuvintele folosite pentru a o defini nu pot exprima, pe deplin, puterea grației divine.
Fără a putea localiza sursa obsesiei, psihologii au descoperit că o prețuire de sine scăzută este însoțită de cuvinte negative, cum ar fi leneș, prost, greu de cap, urât, nevrednic, ratat și eșec - cuvinte care se repetă de câteva sute de ori pe oră. Această repetare trepidantă este un simptom de suferința mentală, dar și o încercare inutilă de a găsi un remediu. Același cuvânt apare mereu pentru că persoană vrea cu disperare că el să dispară, însă nu a găsit încă modul prin care să-l elimine.