Trauma de atasament dezamageste nevoia de dragoste, adapost, protectie si acceptare. Oamenii pe care trebuie sa ne bazam cel mai mult, parintii nostri, nu sunt langa noi si abuzeaza de dependenta noastra. Ei ne darama granitele si-si descarca traumele in sufletul nostru. Se intelege ca de aici apare o filosofie de viata care se bazeaza pe neincredere, este lipsita de constiinta si nu are limite, pentru ca in familie nu exista o constiinta care sa arate cum se deosebeste ceea ce este corect de ceea ce este fals. De aici poate rezulta, de asemenea, refugiul in promiscuitate sau prostitutie, ca si retragerea in izolare deplina si ura impotriva tuturor barbatilor sau femeilor. Oamenii care au experimentat trauma de atasament sunt si victimele grupurilor care promoveaza violenta, secteleor cu tenta psihologica si fanaticilor religiosi. Barbatii care au trait grave traume de atasament poarta in sine potentialul de a ucide. Durerile insuportabile sunt exprimate, dar nu si vindecate.[[{"type":"media", "view_mode":"media_large", "fid":"319", "attributes":{"class":"media-image size-thumbnail wp-image-1055 alignleft", "typeof":"foaf:Image", "style":"float: left; margin-right: 10px;", "width":"150", "height":"99", "alt":"iStock-attachment-finger-300x199"}}]]
Dar experienta unei traume de atasament ar putea si sa prezinte trairea dragostei ca ceva foarte pretios. Nici dragostea parintilor pentru copiii lor nu este ceva de la sine inteles. Este ceva special. Caracterul special al dragostei se gaseste si in multe alte relatii, fata de oameni, de animale sau de natura in general. Cel care, suferind grave traume de atasament, nu vrea sa cada in dependenta si intr-un fel de tendinta durabila la suicid, trebuie sa-si extraga din multe surse bune energiile si fortele care-l tin in viata. Trebuie sa invete mai intai sa se perceapa pe sine si sa descopere cine este, inainte de a-si deschide din nou granitele pentru altii. Doar intr-o raportare plina de dragoste fata de sine insusi, omul poate gasi ceea ce a sperat initial de la parintii lui. Poate ca, pana la urma, aceasta atitudine va inmuia si inima parintilor. Caci dragostea parintilor pentru copiii lor exista intotdeauna; trebuie doar eliberata din inchisoarea traumelor.
Trauma, atasament, constelatii familiale - Franz Ruppert
De la Diana Ciubotaru - psihologul din Iasi
Add new comment