Glen Rein, dr. în biologie celulară, a conceput o serie de experimente pentru a evalua abilitatea vindecătorilor de a modifica sistemele biologice. De vreme ce ADN-ul este mai stabil decât alte substanțe precum celulele sau culturile bacteriene, a decis să dea vindecătorilor să țină în măini tuburi de testare ce conțineau ADN (Mc Craty, Rollin, Mike Atkinson, D. Tomasino, 2003).
Acest studiu a avut loc la Centrul de Cercetare Heart Math în California. Cei de acolo au coordonat cercetări extraordinare în fiziologia emoțiilor, interacțiunile creier-inimă și multe altele. În esență, împreună cu alți cercetători, s-au interesat asupra legăturii specifice dintre stările noastre emoționale și ritmul nostru cardiac. Când avem emoții negative ( de exemplu furie sau frică), ritmul cardiac devine dezorganizat. Dimpotrivă, emoțiile pozitive ( de exemplu iubire sau bucurie) produc patternuri foarte coerente de înaltă frecvență, patternuri numite de Heart Math coerentă inimii.
În experimentul dr. Rein, acesta a studiat inițial un grup de 10 indivizi, care aveau o bună experiență practică în utilizarea tehnicii folosite și predate de Heart Math pentru a construi coerentă inimii. Ei au aplicat tehnică pentru a produce sentimente puternice , elevate că iubire, apreciere, iar ulterior pentru 2 minute, au ținut vase conținând mostre de ADN aflate în suspensie de apa deionizată. La analizarea mostrelor, nu a reieșit nici o schimbare semnificativă statistic.
Un al doilea grup de participanți antrenați special, au făcut același lucru , dar în loc doar să creeze emoții pozitive ( un sentiment de iubire și apreciere) ei au creat și au trimis și o intenție (un gând) către mostră ADN. Acest grup a produs schimbări semnificative statistic în conformația (formă) mostrei ADN. În unele cazuri ADN-ul a fost răsucit sau desfăcut mai mult de 25%.
Al treilea grup de subiecți antrenați a susținut mental o intenție clară de a schimbă ADN-ul, dar au fost instruiți să nu între într-o stare emoțională pozitivă. Cu alte cuvinte, au folosit doar intenția a gândul pentru a transformă materia. Rezultatul? Nici o schimbare în mostră de ADN.
Starea emoțională pozitivă a primului grup nu a făcut nimic prin ea însăși mostrei de ADN. Intenția clară a celuilalt grup neacompaniată de emoție, deasemenea, nu a avut impact.
Doar când subiecții au avut atât emoția pozitivă cât și un obiectiv clar aliniat, ei au putut fi capabili să producă un efect conștient.
Un gând conștient are nevoie de un energizant, un catalizator a și acea energie este o emoție elevata. Iubirea și mintea lucrează împreună. Gândurile și sentimentele se unifică într-o stare de a fi. Dacă o stare de a fi „răsucește sau desface” catenele de ADN în 2 minute, ce spune acest lucru despre capacitatea noastră de a crea realitate?
Ceea ce demonstrează acest experiment este următoarea idee: câmpul cuantic nu doar răspunde pur și simplu dorințelor noastre (cerințelor emoționale). Nu doar răspunde gândurilor noastre. Răspunde, în schimb, doar atunci când gândul și emoția sunt aliniate sau coerente a adică atunci când au același semnal. Când combinăm o emoție înaltă cu o inimă deschisă și o intenție conștientă, cu un gând clar, noi semnalizăm câmpului să ne răspundă în moduri uimitore.
Câmpul cuantic nu răspunde la ceea ce vrem ci la ceea ce suntem.
Joe Dispenza – Breaking the Habbit of Being Yourself
De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iasi
Add new comment