Profunzimile sufletului

Este absolut clar că sufletul are mai multe niveluri, unul de suprafața și unul mult mai profund. La acest nivel profund, tot ce experimentam că fiind contradictoriu, bine și rău, de exemplu, este unul. Viață și moartea și boală și sănătatea sunt de asemenea parte din ceva mult mai mare. Este imposibil să prevezi profunzimile către care ne va conduce o constelație. Eu o experimentez seminar după seminar, cum se adâncește, dar nu pot s-o redirecționez sau s-o prevăd.

Când vorbesc aici despre suflet, mă refer la altceva decât la ceea ce este înțeles în mod normal când este utilizat acest termen. Nu mă refer la ceva pe care-l putem avea sau stăpâni; ci mai degrabă este ceva care ne conectează la o comunitate a celorlalți, la cercuri mult mai înalte: părțile corpului fizic, familia noastră, grupul nostru de rude, rasă și națiunea noastră și mult mai departe, diferite cercuri în care se dezvăluie ceva comun. Cu cât ne lăsăm mai mult purtați de acesta mișcare de dezvăluire, cu atât mai mult reușim să dărâmăm diviziunile în așa fel încât granițele dintre mine și ceilalți dispar. Ceva ne leagă cu o înțelepciune împărtășită și, îmi pare de asemenea, că și cu un scop comun. Eu numesc acest nivel profund marele suflet.

Totuși trebuie să fim atenți atunci când folosim acest cuvânt „suflet” că ceva în legătură cu care ne-am clarificat. Semnificația lui rămâne evazivă. Îl numesc marele suflet doar pentru că nu pot găsi cuvinte mai potrivite cu care să-l denumesc. Dar, că o consecință, îl tratez cu cea mai mare reverență și respect. Când lucrez cu cineva, încerc să rezonez cu orice ne unește în profunzimile sufletului. Am nevoie să simț dacă sufletul lui rezonează cu mine și viceversa. Nu pot lucra cu cineva cu care nu simț această rezonanță. Nu pot și nu trebuie să intervin dinafară, dacă asta nu este în acord cu mișcările sufletului, și mă refer la sufletul lui, sufletul meu și marele suflet. Când voi toți va implicați în acest mod de a lucra și cu ajutorul acestei rezonanțe, atunci ne vom înțelege mai bine unii pe alții. 

Aș vrea să vă mai supun atenției ceva ce consider a fi important. Unii oameni sunt atât de oprimați de familia lor, încât nu li se permite să știe ceea ce s-a întâmplat în trecut și nici ce se întâmplă acum în prezent. Lor nu li se permite să cunoască anumiți membri ai familiei și nu li se permite să cunoască anumite evenimente care au avut loc în familie. Și, în consecință, nu doar că ei sunt conectați numai la un nivel superficial cu sufletul familiei, dar sunt și deconectați de marele suflet. 

Dacă unei persoane îi este teamă să exprime ceea ce este și îi este teamă  să exprime adevărul despre familia să, atunci acea persoană rămâne prizonieră unui nivel superficial și în consecință, soluția este blocată nu numai pentru ea, ci și pentru întreagă familie. Dar, dacă acesta persoană simte această situație, atunci ea se poate lasă pe mână marelui suflet. Și ea se poate încredința nu numai pe șine marelui suflet, ci și pe întreagă familie cu tot ceea ce aparține de ea. Când atinge acest nivel, ea este capabilă, cu respect pentru întregul sistem, să facă ceea ce este just, să vindece și să elibereze. 

Bert Hellinger "Un val, un ocean"

De la Diana Ciubotaru,€“ psihologul din Iași