Lecția esențială în cadrul artei de a trăi pe care fiecare dintre noi se află aici că să o învețe este aceea de a face orice se cere de la voi să faceți în fiecare situație, fără ca sarcină să se transforme într-un rol cu care va identificați. Căpătați cea mai mare putere în tot ceea ce faceți dacă tot ce întreprindeți are că scop acțiunea în șine și nu constituie un mijoc pentru a va proteja sau amplifică identitatea oferită de rol sau pentru a va conformă acesteia. Majoritatea oamenilor care se află în pozitii privilegiate în această lume, așa cum sunt politicienii, personalitățile de la televizor, liderii din sferă afacerilor și cei religioși sunt complet identificați cu rolul lor, cu puține excepții notabile. Pot fi considerate VIP-uri, dar nu sunt de fapt altceva decât jucători inconștienți în jocul egoului, un joc ce pare atât de important, dar care, în ultima instant, este lipsit de un scop real. Este, după cum spune Shakespeare, aun basm de furii și de nerozie/ baznit de-un prost și farade nici o noima”. În mod uimitor, Shakespeare a ajuns la această concluzie fără ajutorul televizorului. Dacă dramă egocentristă de pe pământ are vreun scop, acesta este unul indirect: creează tot mai multă și mai multă suferința pe planetă, iar suferința, deși în cea mai mare măsură creată de ego, duce în final la distrugerea egoului. Este focul în care egoul se arde singur în totalitate.
Într-o lume de personalități ce interpretează roluri, acei câțiva oameni care nu proiectează o imagine fabricată de minte și există câțiva chiar și la televizor, în mass-media și în lumea afacerilor ci funcționează din nucleul mai adânc al Ființei lor, aceia care nu încearcă să pâră mai mult decât sunt, ci pur și simplu ei înșiși, se disting că oameni remarcabili și sunt singurii care aduc într-adevăr o schimbare în lumea această. Ei sunt cei care aduc nouă conștiință. Orice fac ei primește forță, deoarece acțiune lor este conformă cu scopul întregului. Influența lor trece mult dincolo de ceea ce fac, de funcția lor. Simplă lor prezența a curată, naturală, fără pretenții a are un efect transformator asupra oricui vine în contact cu ei.
Când nu mai jucați roluri înseamnă că nu mai există sine (ego) în ceea ce faceți. Nu există un plan secundar: protejarea sau consolidarea sinelui. Drept rezultat, acțiunile au mai multă putere. Atenția voastră este total îndreptată asupra situației. Deveniți una cu ea. Nu încercați să fiți cineva anume. Beneficiați de cea mai mare putere, de cea mai mare eficientă atunci când sunteți complet voi înșivă. Acesta este încă un rol. Se numește: aeu cel natural, spontan”. De îndată ce încercați să fiți într-un fel sau într-altul, interpretați un rol. aFii tu însuți și atat” este un sfat bun deși ar putea induce și în eroare. Mintea va interveni spunând: "Ia să vedem, cum aș putea fi eu însumi?” Apoi mintea va elabora o strategie referitoare la: "Cum să fiu eu însumi.” Un alt rol. "Cum pot fi eu însumi?” este, de fapt, o întrebare greșită. Ea implică faptul că trebuie să faci ceva pentru a fi tu însuți. Dar acum” nu-și are locul aici, deoarece voi sunteți deja voi înșivă. Doar încetați să atașați tot felul de lucruri care nu sunt necesare la ceea ce sunteți deja. "Dar nu știu cine sunt. Nu știu ce însemna să fiu eu însumi.” Dacă puteți fi complet în largul vostru cu faptul că nu știți cine sunteți, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteți o Ființă din spatele formei umane, un câmp al potențialității pure și nu ceva deja definit.
Încetați să vă mai definiți - față de voi înșivă și față de ceilalți. Nu veți muri. Veți reveni la viață. Și nu vă preocupați de felul în care va definesc ceilalți. Atunci când vă definesc se limitează pe ei înșiși, așa că e problema lor. Ori de câte ori interacționați cu oamenii, nu fiți acolo în primul rând ca o funcție sau ca un rol, ci ca un câmp de Prezență conștientă.
De ce joacă egoul roluri? Din cauza unei supoziții neverificate, a unei erori fundamentale, a unui gând inconștient. Gândul sună astfel: nu sunt suficient. Lui îi urmează și alte gânduri inconștiente: trebuie să joc un rol că să obțin ceea ce îmi trebuie pentru a fi în întregime eu însumi; trebuie să obțin mai mult că să pot fi mai mult. Dar nu puteți fi mai mult decât sunteți, deoarece dedesubtul formei fizice și psihologice sunteți una cu Viața însăși, una cu Ființa. La nivel de formă, sunteți și veți fi totdeauna inferiori unora, superiori altora. În esența, nu sunteți nici inferiori, nici superiori nimănui. Adevăratul respect de șine și adevărată smerenie se naște din această înțelegere. Din perspective egoului, respectul de sine și umilința sunt contradictorii. În realitate, ele sunt unul și același lucru.
Eckhart Tolle " Un pământ nou "
De la Diana Ciubotaru a psihologul din Iași
Roluri, măști....
Add new comment