Lasa centrul fiintei tale sa-ti fie casa
[[{"type":"media", "view_mode":"media_large", "fid":"315", "attributes":{"class":"media-image aligncenter size-medium wp-image-993", "typeof":"foaf:Image", "style":"float: left; margin-right: 20px;", "width":"288", "height":"300", "alt":"echilibru"}}]]
A fi centrat este considerat un lucru de dorit; atunci cand se simt distrasi sau imprastiati, oamenii spun adesea: „Mi-am pierdut echilibrul”. Insa, daca nu exista nicio alta persoana in tine, decat sentimentul de eu, mine, al meu pe care il are ego-ul este iluzoriu, atunci unde este centrul?
In mod paradoxal, centrul este peste tot. Este spatiul deschis, care nu are limite. In loc sa te gandesti la centrul tau, ca fiind un punct definit – in felul in care oamenii arata spre inima, ca fiind lacasul sufletului – mai bine fii in centrul experientei. Experienta nu este un loc, ci o concentrare a atentiei. Poti sa traiesti acolo, in punctul nemiscat in jurul caruia se invarte totul.
A fi descentrat inseamna a-ti pierde concentrarea, a nu vedea experienta sau a bloca.
A fi centrat e ca si cum ai spune: „Vreau sa-mi gasesc casa in Creatie.” Te relaxezi in ritmul propriei tale vieti, care aranjeaza scena pentru intalnirea cu tine insuti, la un nivel mai profund. Nu poti sa citezi martorul tacut, insa poti sa te plasezi aproape de el, prin faptul ca refuzi sa te pierzi in propria ta creatie. Atunci cand ma simt complesit de ceva, am cativa pasi simpli pe care pot sa ma sprijin:
- Imi spun: „E posibil ca aceasta situatie sa ma zguduie, dar eu sunt mai mult decat orice situatie”.
- Respir profund si ma concentrez pe ceea ce simte corpul meu.
- Fac un pas in spate si ma vad asa cum m-ar vedea o alta persoana (de preferat, persoana careia ma impotrivesc sau la care reactionez).
- Imi dau seama ca emotiile mele nu sunt niste indicii de incredere, care sa-mi arate ceea ce este permanent si real. Ele sunt niste reactii de moment si, cel mai probabil, nascute din rutina.
- Daca sunt pe punctul sa explodez in reactii necontrolate, plec.
Dupa cum vedeti, nu incerc sa ma simt mai bine, sa fiu mai pozitiv, mai plin de iubire, sau sa schimb starea in care sunt. Cu totii suntem inchisi in personalitati si condusi de ego-uri. Personalitatile ego sunt antrenate de rutina si de trecut; ele merg ca niste motoare cu autopropulsare.
Daca poti sa observi mecanismul in timp ce functioneaza, fara sa fii prins in el, iti vei da seama ca detii si o a doua perspectiva – una care este intotdeauna calma, alerta, detasata, acordata, dar nu coplesita. Acest al doilea loc este centrul tau. Nu este catusi de putin un „loc”, ci o intalnirea indeaproape cu martorul tacut.
Deepak Chopra – Cartea secretelor
De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi
