Abilitățile de bază ale ascultării reflexive
[[{"type":"media", "view_mode":"media_large", "fid":"338", "attributes":{"class":"media-image alignleft size-full wp-image-1182", "typeof":"foaf:Image", "style":"float: left; margin-right: 20px;", "width":"200", "height":"160", "alt":"descărcare"}}]] Folosiți abilitatea comunicațională numită ascultare reflexivă pentru a vă ajuta copilul să învețe să își exprime sentimentele. Urmați reperele de mai jos în momentul în care copilul începe să își împărtășească sentimentele cu dumneavoastră:
Acceptați și respectați toate sentimentele copilului. Realizați acest lucru ascultând copilul în liniște, cu atenție, fără să îl judecăți. Se subînțelege că nu trebuie să îi acceptați toate acțiunile sau comportamentele, doar sentimentele. Poate să va spună cât de nervos este pe fratele lui, dar nu are voie să își manifeste această furie tachinându-l sau lovindu-l.
Demonstrați-i că ascultați ceea ce va spune. Atenția dumneavoastră totală recompensează copilul pentru că va împărtășește ideile și sentimentele. Opriți-va din ceea ce faceți, întoarceți-va către copil, mențineți contactul vizual și ascultați cu atenție. De asemenea, demonstrați-i că sunteți atent aprobând din cap și spunând din când în când: adaa¦umm..intelega¦”
Spuneți copilului ce ați auzit că a spus și ce credeți că simte. Ocazional sumarizati sau reformulați esența a ceea ce va spune copilul, atât sentimentele, cât și situația care pare să fi cauzat sentimentele respective. Nu este suficient numai să ascultăm și să înțelegem. Trebuie și să reflectăm în cuvinte ceea ce ne spune, ceea ce gândește și ceea ce se simte. Această înseamnă ascultarea dvs. reflexiva, o abilitate care are nevoie de mult exercițiu pentru a se dezvoltă.
Încercați să nu repetați moț-a-moț cuvintele copilului. Folosiți sinonime pentru a surprinde același înțeles și aceleași sentimente. De exemplu, spuneți-i copilului dumneavoastră de 3 ani care este dezamăgit:”Te-ai simțit rău (sentimentul) pentru că nu ai putut să mergi cu tata (situația)a¦”. Se poate că fiul/fiică dumneavoastră să rostească lucruri care vi se păr deosebit de deranjante sau amenințătoare. De exemplu, poate spune: aLa școală nimeni nu mă place!”. Trageți aer în piept și nu va lăsați copleșit de un văl de vina sau de îngrijorare pe măsură ce ascultați și reflectați ceea ce va spune copilul. Fiți un părinte care ajută și încurajați copilul să-și exprime sentimentele indiferent de natură lor. Are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Dacă veți fi un receptor și o oglindă eficientă pentru copil, îl ajutați să facă față sentimentelor sale și să ia decizii mai bune decât propria persoană.
De multe ori copiii exagerează atât sentimentele negative, cât și situațiile neplăcute din spatele acelor sentimente. Ajutați-va copilul să-și înțeleagă și să-și clarifice sentimentele și să și le descrie folosind ascultarea reflexiva. Totuși, nu îi spuneți că exagerează, pentru că acest lucru îi va scădea dorința de a va mai împărtăși și alte sentimente.
SOS Ajutor pentru părinți a Lynn Clark
De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iași
