Add new comment

Folosesc termenul de exersare mentală ca să descriu cum ne putem folosi cel mai bine lobul frontal și să beneficiem de facultățile sale avansate ca să realizăm schimbări importante în viață. Când exersăm, intenția noastră se canalizează și se concentrează. Nu mai trecem printr-o simplă rutină de exerciții, ci interpretăm ca și cum am fi în concert. Iată diferența esențială din minte.   Exercițiul trebuie să imite experiență reală a acțiunii respective. În acest caz, exersarea mentală și realizarea efectivă sunt unul și același lucru. De fiecare data când începem o acțiune oarecare, când ne comportam în vreun fel, demonstrăm o pricepere, exprimăm o emoție sau ne schimbăm în vreun fel atitudinea , ar trebui să ne fie mai bine. Din acest motiv exersăm a€“ că să ne fie mai bine și, prima data când o mai facem ne va fi mai ușor. 
  
 Simplu spus, iată ce definiție dau eu exercițiului: să-ți amintești ce vrei să demonstrezi și apoi să trăiești la nivel cognitiv cum să realizezi fizic acțiunea respectivă, pas cu pas. Înseamnă vizualizarea mentală a „sinelui” care demonstrează sau exersează fizic o acțiune sau o abilitate. În termeni de schimbare personală, exersarea mentală reprezintă conceperea sinelui într-o anumită situație și adoptarea unui comportament diferit (sau pur și simplu, transformarea personalității) față de comportamentul sau personalitatea anterioară. În loc să trăiești în regim de supraviețuire și să fii furios, deprimat, victimă, agresor, bolnav sau oricare dintre lucrurile acelea limitate impuse de dependența noastră emoțională, putem exersa, din punct de vedere pur cognitiv, starea de sănătate, calm, compasiune sau orice alte lucruri pozitive pe care le-am dorit. 
  
 Unul dintre multele lucruri interesante referitoare la procesul de exersare mentală este acela că nu trebuie să ne implicăm corpul deloc sau mult mai puțin decât ne-am imagina, și tot ne vom bucură de avantaje. Dacă va aduceți aminte experiență cu cântatul la pian din Capitolul 2, această ne-a demonstrat că persoanele care atingeau fizic claviatură că să producă sunete muzicale și-au dezvoltat performanță (adică aveau același volum de rețele nervoase la măsurarea prin tomografie) doar în aceeași măsură că și cei care nu-și exersaseră decât mental această pricepere. Să nu uităm că acest grup avea în față o claviatură, și, timp de cinci zile, exersa gamele de două ori pe zi, în timp ce celălalt grup privea și memora tehnică de exersare și petrecea apoi exersând același interval de timp, numai că fără o claviatură materială a€“ doar pe cea din minte. Subiecții din acest grup au reușit să-și modifice structură fizică a creierului doar prin activarea lobului frontal care a făcut exersarea mentală atât de reală, încât creierul l-a perceput de fapt că pe o realitate tridimensională. Fără să-l intereseze dacă clapele sunt fizic prezente sau nu, el tot a fabricat circuitele respective, atât au devenit de reale gândurile celor din grupul care exersau mental. În condițiile unei astfel de repetiții, dacă putem rămâne concentrați, creierul nu-și da seamă de diferență dintre acțiunea concretă și evocarea acesteia. 
  
 Ideea că ne putem modifică creierul prin simplă gândire are implicații majore asupra realizării oricărui fel de schimbare în viață. Exersarea mentală ne oferă posibilitatea să creăm un nou nivel de conștiință, fără să întreprindem nimic fizic, doar să gândim. 

 Interesant este faptul că, suntem destul de înzestrați în ceea ce privește estomparea celorlalte semnale de mediu. Când vrem, ne putem folosi selectiv auzul că să auzim numai ce dorim. (Singurul lucru pe care-l avem de făcut că să vedem cât de dotați suntem din acest punct de vedere este să ne întrebăm partenerul, un membru de familie sau persoană cea mai apropiată.) Ne disociem, în sensul literal al cuvântului, prin deplasarea atenției dinspre exterior spre înăuntru. Este limpede că subiecții care cântaseră mental la pian au reușit să canalizeze foarte multă atenție asupra proiectului în care erau implicați și să blocheze toate gândurile străine care reprezintă atât de mult din activitatea noastră mentală. 
  
 Atenuarea activității celorlalți centri cerebrali și concentrarea pe formarea unei anumite deprinderi constituie primii păși în finalizarea tiparului de gândire pe calea senzațiilor familiare și a încrederii în stări emoționale. Lobul frontal este destul de priceput la această activitate, atunci când i-o cerem. 
  
 Următorii păși sunt la fel de ușori: trebuie să ne creăm în minte un model a ceea ce vrem să exersăm. Trebuie să ne punem întrebările potrivite de autoanaliză. 
  
 Ce vreau să fiu? 
 Ce trebuie să schimb în mine că să ajung acolo? 
 Pe cine cunosc sau ce resurse pot găsi că să mă ajute să-mi dezvolt acest model de lucru în minte? 
 Un alt lucru interesant este ce se întâmplă atunci când dirijorul pășește pe podium și comandă tuturor instrumentelor să tacă. Când lobul frontal cere să se facă liniște, se potolesc nu numai centrii respectivi ci e că și cum conștiință noastră ar părăsi cu totul celelalte circuite. Pentru a extinde această metaforă, secțiunea corn, secțiunea suflători sau ce alte instrumente mai vrea lobul frontal rămân pe scenă, în timp ce toate se retrag în culise. Când ne asigurăm de concentrarea atenției, în activitatea cerebrală și în percepția noastră se produc modificări substanțiale. Pierdem noțiunea de spațiu și timp și, cel mai important, organismul tăce, iar noi intrăm într-o stare că de transă. În aceste momente, în care zgomotele au încetat de-adevărat, putem învață și modifică modul obișnuit de funcționare a creierului și, implicit, mintea. 
  
 Înainte de a trece la procesul de învățare, să discutăm puțin cum putem folosi exersarea mentală cu un maximum de avantaj. 
  
 Antrenează-ți creierul a€“ Joe Dispenza 
  
 De la Diana Ciubotaru a€“ psihologul din Iași