Spatiul lăuntric
Atunci când priviți noaptea cerul senin, ați putea foarte ușor realiza un adevăr totodată extrem de simplu și extraordinar de profund. Ce vedeți? Luna, planetele, stelele, fâșia luminoasă reprezentată de Calea Lactee, eventual o cometă sau chiar galaxia vecină Andromeda, situată la o distanță de două milioane de ani-lumina. Așa este, dar dacă simplificați și mai mult, ce vedeți? Obiectele care plutesc în spațiu. Așadar din ce este constituit universul? Din obiecte și spațiu.
Dacă nu rămâneți fără cuvinte atunci când priviți spațiul într-o noapte senină înseamnă că nu va uitați cu adevărat, nu sunteți total conștienți de vastitatea a ceea ce este acolo. Probabil că va uitați doar la obiecte și, eventual, căutați să le numiți. Dacă v-ați simțit vreodată copleșiți în timp ce priveați spațiul, dacă ați simțit chiar un respect profund în față acestui mister de neînțeles, înseamnă că pentru o clipă ați anulat dorință de a explică, de a etichetă și ați devenit conștienți nu doar de obiectele din spațiu, ci și de profunzimea infinită a spațiului însuși. Și mai înseamnă că ați devenit suficient de liniștiți în interior pentru a observă vastitatea în care există aceste nenumărate lumi. Sentimentul copleșitor nu este dat de faptul că există miliarde de lumi acolo, afară, ci de adâncimea care le conține pe toate.
Desigur, nu puteți vedea spațiul, nici nu-l puteți auzi, atinge sau mirosi, atunci cum de puteți ști că există? Această întrebare ce pare logică conține deja în ea o eroare fundamentală. Esența spațiului este neantul, așadar el nu „exista” în sensul normal al cuvântului. Doar lucrurile a formele a există. Chiar și faptul de a-l numi spațiu induce în eroare: numindu-l, îl transformați într-un obiect.
Să formulăm ideea astfel: în voi există ceva care are afinitate cu spațiul, de aceea puteți fi conștienți de el. Conștienți de el? Nici exprimarea această nu este în totalitate adevărată, căci cum puteți fi conștienți de spațiu, dacă nu există nimic de care să fiți conștienți?
Răspunsul este simplu și în același timp profund. Atunci când sunteți conștienți de spațiu, nu sunteți în realitate conștienți de nimic, în afară de conștiință însăși a spațiul interior al conștiintei. Prin voi, universul devine conștient de el însuși!
Când ochii nu găsesc nimic de văzut, acel nimic este perceput că spațiu. Când urechile nu găsesc nimic de auzit, acel nimic este perceput că liniște. Când simțurile, menite să perceapă formă, întâlnesc absența formei, conștiință fără de formă care se află în spatele percepției și face posibilă orice percepție și orice experiență nu mai este eclipsată de formă. Atunci când contemplați profunzimea nepătrunsă a spațiului sau ascultați liniștea din primele ore ale dimineții, chiar înainte de răsărit, ceva din voi rezonează cu ele că și cum le-ar recunoaște. atunci simțiți profunzimea vastă a spațiului că pe propria voastră profunzime și știți că liniștea neprețuită lipsită de formă reprezintă ceea ce sunteți voi, dar la un nivel mai profund decât oricare dintre lucrurile care formează conținutul vieții voastre.
Eckhart Tolle a Un Pământ nou
De la Diana Ciubotaru a psihologul din Iași
