„Razi ca prostul”– scurt articol despre validare
„Râzi ca prostul”– scurt articol despre validare
by Psihoterapeut în supervizare Mădălina Belcescu
Fie că ne place sau nu, că suntem conștienți sau nu, că ne-am gândit la acest lucru sau nu, cu toții avem momente când ne simțim vulnerabili. Vulnerabilitatea poate veni din surse diverse – ne poate fi frică, ne poate fi rușine, ne putem simți vinovați. Oricare ar fi sentimentul care ne tulbură în acele momente, dacă el este unul din cele enumerate mai sus – există multe șanse să îmi perturbe dinamica socială în care eu mă situez.
De ce este aceasta o problemă? Pentru că dacă mă simt vulnerabil în anumite contexte, e pentru că ceilalți au scos lucrul acesta la suprafață de undeva din trecutul meu, din inconștientul meu, dintr-un moment din copilăria mea când un adult (la fel de neștiutor ca și cel care mă face acum să mă simt vulnerabil) nu a știut să mă valideze pe mine sau pe emoția mea, indiferent dacă aceasta era pozitivă sau negativă. (De câte ori ați auzit expresia „Râzi ca prostul.” – aceasta este o invalidare a unui sentiment pozitiv pe care eu îl trăiesc și care e perfect normal ca și celelalte, dar care e invalidat de către cel de lângă mine.)
Deci omul sau oamenii aceștia față de care mă simt vulnerabil(ă) acum nu fac decât să scoată din mine o reacție pe care eu am mai folosit-o și în alte dăți când „s-a atentat” la integritatea persoanei mele, așa că, ori am să îi evit, ori am să îmi amintesc de situații în ei au fost vulnerabili și am să le reamintesc fix acum, ori am să mă înfurii și am să fiu agresiv(ă) – mai mult sau mai puțin vizibil față de ei, ori o să îmi doresc ca brusc ceva să se întâmple, iar eu să dispar din această situație inconfortabilă (”Să-mi crape pământul de sub picioare de rușine”).
Vestea bună este că tot persoanele acestea care ne fac să ne simțim vulnerabili la un moment dat, ne pot ajuta să conștientizăm ce anume ne face vulnerabili într-o anumită situație și care e sentimentul care ne blochează. Pentru că nu avem cum să nu mai fim vulnerabili niciodată, dar putem să nu ne mai simțim așa, putem să ne dăm seama ce sentimentne face să reacționăm într-un anume fel și de unde vine furia, frica, rușinea sau vinovăția.
Cu siguranță ne-am întâlnit cu anumite persoane care „au scos ce e mai rău din noi” la suprafață. E momentul să conștientizăm ce anume ne înfurie sau ne rușinează atât de mult, ce „butoane” apasă oamenii aceștia la noi și să recunoaștem acest lucru față de noi înșine în primul rând. Să avem curajul să admitem că ne simțim vulnerabili. Să ne amintim cine din copilăria noastră a fost suficient de neatent încât să ne provoace această rană și să o lase deschisă, dar să nu rămânem prea mult în trecut ci să căutăm în prezent acele persoane care să ne valideze și, dacă noi mai uităm, să ne aducă aminte cât de valoroși suntem. Oamenii din jurul nostru sunt cele mai bune resurse pentru ca noi să creștem sau să ne vindecăm, iar psihoterapeutul poate fi unul dintre aceștia.
Cu drag,
Mădălina Belcescu
Psihoterapeut de familie şi cuplu sub supervizare
http://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie
