Reteta fericirii!
Reţeta fericirii!
by psihoterapeut în supervizare Mihaela Cojan
O, da! Încă un articol despre fericire! Dar chiar credeaţi că voi scrie o reţetă? Sunt convinsă că nu. Aţi fost doar curioase sau curioşi, ca orice om, de altfel, atunci când vine vorba de fericire. Oricum o “luăm”, o întoarcem, o analizăm tot acolo ajungem. În fiecare zi, prin fiecare acţiune pe care o facem şi în fiecare persoană pe care o întâlnim nu căutăm decât asta: să fim fericiţi. Doar că nu conştientizăm acest lucru în fiecare secundă.
Da, s-au scris şi se vor mai scrie sute, mii şi milioane de articole pe acest subiect, pe cât de fascinant şi de dorit, pe atât de greu de definit şi de stăpânit. De atatea mii şi mii de ani ne aflăm în căutarea fericirii... Oare când o vom găsi cu adevărat? Cu totii am avut, avem şi vom avea scurte momente de fericire dar când vom găsi “adevarata” fericire?
Foarte des auzim spunându-se că fericirea stă în lucrurile mici, şi este mult adevar în asta. Doar că sunt şi momente când parcă te saturi, nu mai ai răbdarea şi nici bunăvoinţa să o cauţi în aceste lucruri mici, oricare ar fi ele. Parcă ţi-ai dori să ai şi tu parte de acea mare fericire, de fericirea aceea adevărată, care să-ţi umple fiinţa de acel sentiment de infinită bucurie şi împlinire! Şi eventual să şi dureze toată viaţa! Dar ştim cu toţii că acest lucru nu este posibil. Cel puţin nu la modul acesta absolut şi permanent.
Poate pentru unii fericirea absolută ar consta în a avea aripi...? Credeţi că am fi mai fericiţi? Credeţi că am scăpa de griji, de dureri, de dorinţe, de temeri ? Dar dacă am avea toţi banii din lume, oare ne-ar fi suficient? Nu, bineînţeles că nu. Suntem mult prea complecşi şi “neliniştiţi” pentru a ne mulţumi un singur aspect al acestei vieţi. Suntem parcă mereu în căutarea a ceva, a acelui ceva (sau cineva) care să ne facă fericiţi. Doar că în această căutare perpetuă, uităm esenţialul : să fim fericiţi! Acesta este unul din lucrurile fundamentale pe care l-am înţeles cu adevărat abia când am devenit psihoterapeut şi pe care îl exersez cu fiecare ocazie: să mă opresc suficient de des din căutări şi să fiu fericită.
Pentru mine procesul terapeutic este unul miraculos, care îmi arată, de fiecare dată, cu fiecare persoană ce îmi face onoarea de a-mi împărtaşi măcar puţin din viaţa ei, că fericirea stă în noi. Ea este mereu acolo şi cu toţii avem puterea de a o “activa” la momentul potrivit, exact atunci când avem cea mai mare nevoie! Desigur că este vorba despre un proces delicat, destul de dificil şi care necesită mai mult sau mai puţin timp, dar dacă persoana care vine în terapie îşi doreşte cu adevărat, cu sinceritate şi cu hotărâre să-şi regăsească fericirea, oricare ar fi aceasta, aşa va fi.
Important este să învăţăm să vedem viaţa nu ca pe o acumulare de lucruri, bunuri sau oameni ce ne promit fericirea, ci ca pe o călătorie în care avem prilejul de a explora diverse moduri de a fi fericiţi. Să învăţăm ce avem nevoie din fiecare experienţă prin care trecem şi să ne activam ori de cate ori putem sau avem nevoie resursa interioară de generare a fericirii. Iar lucrurile se vor întâmpla! Da, se pot învăţa sau reînvăţa toate aceste lucruri!
Chiar cred că fericirea stă în noi şi de noi depinde cât, cum şi cu cine vom fi fericiţi!
Cu drag,
Mihaela Cojan
Psihoterapeut sub supervizare
http://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie
