Add new comment

Cât de independent ești ? Episodul 2 – Insightul
by psihoterapeut Livia Băeţica

Independența și libertatea sunt pentru unii dintre noi valori personale, conform cărora ne conducem viața. Chiar și societatea contemporană promovează individualismul, realizarea personală, să fii open-minded, mai mult decât apartenența la o comunitate și supunerea față de normele impuse de aceasta.

Toate bune și frumoase până acum, însă când cauți mai profund în interiorul tău, când devii conștient de felul în care reacționezi zi de zi, s-ar putea să descoperi că nu ești atât de liber cum credeai. Nu ești liber față de propria personalitate și față de propriul fel de a fi. Sunt atât de multe lucruri pe care le facem în mod automat. Te poți surprinde cum faci fix ce nu ți-ai dori, cum reacționezi ca părinții tăi, sau altcineva din familie, așa cum am explicat în articolul anterior. Poate îți pierzi firea și îți critici copiii sau partenerul, exact așa cum fac părinții tăi, deși tu ti-ai zis că nu vei fi niciodată ca ei. Cum să nu te înfurii când vezi cum devii fix ce nu îți doreai să fii?

Ți s-a întâmplat să ai senzația de deja-vu, că se repetă iar și iar același tip de relație, că ajungi în  același tip de situație? Nu ești singurul. Povestea Osho că un prieten de-al lui s-a însurat de trei ori. Deși de fiecare dată și-a propus să se îndrăgostească de o femeie diferită de cea de care tocmai se despărțise, se îndrăgostea fix de același tip de femeie.

Am lucrat în terapie cu femei care au avut un tată alcoolic sau ambii părinți consumatori de alcool, care s-au căsătorit și au plecat de acasă tocmai ca să scape de acest mediu. Experiența nefericită le-a făcut să nu suporte oamenii amețiți de aburii alcoolului, și nici alcoolul în sine. Trist este că tocmai de ceea ce au fugit nu au scăpat, ajungând în relații cu bărbați dependenți de alcool. Și atunci m-am întrebat de ce se întâmplă asta?

Unul dintre motivele pentru care ajungem să atragem ceea ce nu ne dorim este sentimentul familiarității. Chiar dacă nu ne-a plăcut atmosfera în care am crescut, repetăm scenariul cu care ne-am obișnuit. Primul model de cuplu pe care l-am văzut a fost cel al părinților și inconștient am preluat comportamentul unuia dintre părinți. De exemplu, femeile al căror tată este mai puțin implicat, mai pasiv, au învățat să fie responsabile, să se îngrijească de binele familiei, să ia initiațiva și multe dintre decizii, așa cum au făcut și mamele lor. Iar o astfel de femeie are toate șansele să atragă un bărbat mai pasiv, care nu-și asumă prea multe responsabilități, pentru că are cine să se ocupe de toate. Bineînțeles, că la începutul relației le-a atras la partener calități precum blândețea, sensibilitatea, faptul că le asculta și le înțelegea, iar în timp au descoperit și reversul medaliei.

Ai trecut și tu prin situații asemănătoare? Vrei să nu mai repeți povestea? Începe schimbarea cu tine, vezi ce programe ai preluat din familie, ce tip de partener îți place și cum ai tendința să reacționezi într-o relație. Odată ce ai înțeles lecția și te-ai schimbat, vei atrage alt tip de partener și îți vei construi altfel viața.

Cu drag,

Livia Băețica

Psihoterapeut de familie şi cuplu

http://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie