Ce legatura are postura fizica cu psihologia?
Ce legătură are postura fizică cu psihologia?
by psihoterapeut Livia Băețica
Vorbeam în articolul precedent despre înstrăinarea de corp, despre separarea corpului de sine. Persoana este toate părțile sale și niciuna dintre ele luată separat: corp, minte, emoții, imaginație, etc. Întregul este mai mult decât suma părților. Iar atunci când scoatem înafara conștiinței una dintre aceste părți, de exemplu blocându-ne contactul cu emoțiile sau cu corpul, apar dezechilibre și chiar boli.
Procesele psihice contribuie la formarea tensiunii musculare și a dezechilibrelor posturale. Un conflict intern are o expresie fizică: un anumit tipar de tensiune, o anumită poziție a corpului, reținerea respirației. Procesele fizice (postura, forța musculară, simptomele fizice) sunt expresii pline de sens și semnificație ale persoanei. De exemplu, tensiunile de la nivelul umerilor ne pot da informații despre greutățile pe care le cărăm. Atitudinea de broască țestoasă care nu iese din carapace ne poate da informații despre temerile pe care le avem și atitudinea de evitare. Adesea nu observăm posturile nenaturale pe care le adoptăm și tensiunile, deși simțim durerea și disconfortul care rezultă.
Aceste reacții sunt o adaptare la evenimentele de viață stresante care sunt experimentate în plan fizic. Structura corporală este rezultatul istoriei și experiențelor noastre de viață, căpătând sens în acest context. La aceste experiențe răspundem nu doar modelându-ne gândirea și atitudinea, ci și prin felul în care ne structurăm forma fizică: cum ne mișcăm, cum stăm în picioare sau așezați, etc. Posturile, atitudinile și tensiunile folosite consecvent de-a lungul timpului îngheață în musculatură, devenind răspunsuri musculare automate și involuntare, dificil de modificat prin simpla încercare de a sta sau a te mișca diferit.
Ca să înțelegi mai bine, gândește-te cum răspunzi fizic la o situație de pericol, de amenințare! Corpul ia o poziție defensivă exprimată prin reținerea respirației, încordarea mușchilor și pregătirea pentru a face față situației. Imaginează-ți cum ar fi să trăiești într-o situație de amenințare sau de pericol permanent! Aceste procese fizice devin o reacție atutomată, se fixează în mușchi. Ceea ce a fost un proces temporar și flexibil de adaptare devine structură constantă și fixă a posturii corpului. Iar această structură fizică susține doar anumite comportamente, și limitează anumite atitudini, cum ar fi: capacitatea de relaxare, încrederea în oameni, sentimentul de siguranță.
Structura corporală poate rezulta și dintr-o adaptare sau compensare a unei dizabilități, boli sau traume fizice, cum sunt accidentele sau intervențiile chirurgicale. Nu este vorba doar despre o adaptare mecanică de protecție a zonei dureroase a corpului sau de limitare a capacității de mișcare, ci și de o adaptare emoțională care implică tensiune și senzații corporale. Fricile, angoasele, supărarea față de pierderea integrității corporale devin parte din postura, mișcarea și respirația persoanei.
De aceea, în astfel de cazuri nu este suficient lucrul pe corpul fizic sub forma diverselor terapii, ci este necesară și procesarea emoțiilor și conflictelor, pentru flexibilizarea structurii corporale. A deveni conștient de ceea ce faci la nivel fizic este un pas spre creșterea conștientizării și găsirea semnificațiilor experienței și a structurii corpului (poziție, tensiuni, expresie corporală, mișcare).
În acest context, psihoterapia te poate ajuta creând unui spațiu securizant de acceptare necondiționată, în care poți permite tuturor aspectelor sinelui să existe și să funcționeze pentru tot organismul. Astfel, îți recucerești identitatea ca ființă întreagă, experimentezi sentimentul de sine ca întreg în aici și acum.
Cu drag,
Livia Băețica
Psihoterapeut de familie şi cuplu
http://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie