Coltul lui Alki: Astazi (poveste pentru copilul tau)
COLȚUL LUI ALKI: ASTĂZI
by psiholog Florina Pascariu
Astăzi am căzut din nou de la locul meu. Stăpânul mare a venit și m-a pus la loc. Am scâncit un pic, m-a învelit și m-a mângâiat pe cap. Are ochii roșii, mari și părul alb precum blănița mea. Și Stăpâna e la fel. Nu știu de ce plâng când se uită la mine. Doar Stăpânul tânăr zâmbește când îl latru sau mă alint și mă mângâie pe urechiușe. De ieri mă doare mai tare în piept. Astăzi nu am mai mâncat nimic. M-am tăvălit în iarbă și m-am scărpinat, dar nu mai pot să pășesc bine. Stăpânii sunt buni și îmi dau apa mai aproape. De când am buba asta aici, nici nu mai merg cum trebuie. Nici nu știu de când n-am mai sărit.
Astăzi sunt obosită. Stăpânul tânăr se uită la mine și e trist. Abia respir, și nu prea înțeleg ce vrea, dar dau din codiță. Mă bucur că mă alintă. Astăzi m-a învelit în păturică. E păturica mea, miroase a mine. Mă duce în brațe și vorbește cu prietena lui. Îmi place prietena Stăpânului tânăr. Mereu mă mângâie când vine la el, îmi vorbește cu drag și miroase frumos. Astăzi Stăpânul tânăr mă duce cu cineva cu mașina. Mă tem, dar am mai fost cu mașina și când e el cu mine, nu mă tem de nimic! Dacă mă uit la el tot drumul, nici nu o să știu când ajungem. Doar că nu știu unde mă duce.
Astăzi prietena Stăpânului tânăr l-a îmbărbătat. Cu cât am mers mai mult, cu atât era mai trist, dar ea îi tot spunea câte ceva și el se prefăcea că e bine și nu e supărat. Toți sunt triști de ceva vreme. Oare de ce? Astăzi am văzut ceea ce Stăpânii numesc ”oraș”. E colorat, e plin de oameni și e gălăgie. Nu e ca acasă. Am curte cu iarbă acolo, am găini pe care să le latru și pisici să le alerg. Astăzi nu am mai alergat nici o pisică. Mă doare lăbuța prea mult. Mai demult, Stăpâna m-a dus la o doamnă, și ea s-a uitat la lăbuța mea. Atunci nu mă durea, dar doamna i-a spus ceva stăpânei și a întristat-o mult.
Astăzi am fost cuminte. Tot drumul, Stâpânul tânăr m-a mângâiat pe căpșor și mi-a spus să fiu liniștită. Eram, dar cred că el nu înțelegea că eu doar respir mai greu. E bine că m-a învelit în păturică, altfel avea să îmi fie frig doar în cutia de carton în care m-a adus. Astăzi bate vântul. Dar peste tot miroase urât. Nu știu de ce. De ieri, toate îmi miros mai urât. Hei! Uite-o pe doamna cu care a vorbit Stăpâna! Astăzi am ajuns aici din nou, dar sunt obosită, iar masa asta de metal e rece.
Astăzi am înțeles de ce Stăpânii au mașinării care bâzâie și se dau cu ele pe față. Doamna de aici m-a dat cu mașinăria pe lăbuță și nu mai am blăniță acolo. Astăzi m-am simțit rău. Mai rău ca niciodată. Oare Stăpânii știu că sunt bătrână? Ce scrie oare doamna acolo? Și Stăpânul tânăr scrie. E așa de frig aici! Când mergem acasă? Astăzi aș vrea să nu mă mai doară pieptul și lăbuța. Îmi e așa de foame...
Doamna are un ac și Stăpânul tânăr mă ține de cap. De ce? Nu o să plec! Știe că stau cuminte. AU! M-a înțepat! Ăla e sângele meu? De ce e ceață aici? Astăzi nu mai e o zi așa rece. E cald acum și nu mai tremur. Dar se face întuneric. Unde o fi Stăpânul? Îi simt mâinile pe cap, dar nu îl mai văd.
Oare... astăzi îmi iau rămas bun de la el?
Sursa: monitoruldedorna.ro, rubrica Coltul lui Alki
Cu drag,
Psiholog Florina Pascariu
GAMMA KIDS by Gamma Institute
