Hraneste ceea ce doresti sa creasca
Hraneste ceea ce doresti sa creasca
Un bunic s-a aşezat pe o piatră, la soare, lângă râu, cu nepoţelul său. “Spune-mi o poveste” a cerut copilul. “Aceasta este o poveste despre doi lupi” a spus bunicul. “Pe măsură ce creştem uneori simţim că sunt doi lupi în noi care se bat pentru a prelua controlul. Poţi să-ţi imaginezi că primul lup are părul gri şi moale şi o privire blândă, poate chiar un zâmbet cald. Este un lup care îşi arată dinţii foarte rar şi este dispus să stea la urmă pentru ca cei mici să poată mânca. Pe acesta putem să-l numim lupul păcii, blândeţii, bunătăţii, pentru că acest lup crede că dacă toţi trăim în pace unii cu alţii toate animalele şi toţi oamenii ar fi mult mai fericiţi”. “Pentru acest lup, dragostea contează mai mult decât orice altceva. Vezi tu, se ştie că fără dragoste lumea noastră de oameni şi animale ar înceta să mai existe. Existăm pentru că o mamă îşi iubeşte copilul pe care îl îngrijeşte, îl hrăneşte, îl îmbracă, îl adăposteşte, îl apără de rău. Ajungem în această lume ca urmare a iubirii şi ne hrănim cu dragostea care ne-o arată părinţii. Avem nevoie de dragoste şi vieţile noastre sunt mai bogate şi mai frumoase când iubim şi suntem iubiţi.” “Acest lup ştie că bunătatea face parte din dragoste. Când suntem buni cu ceilalţi este posibil – nu întotdeauna se întâmplă aşa – să ne întoarcă binele făcut. Zâmbeşte cuiva şi sunt şanse mari să îţi zâmbească înapoi. Du-te şi ajută pe cineva şi este foarte posibil să primeşti şi tu ajutor când vei avea nevoie. Lupii seamănă cu oamenii şi trăiesc în grupuri. Se amestecă unii cu alţii, şi, în general, se simt mai bine când se bucură unii de alţii şi trăiesc în armonie”. “Dar” continuă bunicul “să ne imaginăm că există un alt lup în haită care nu gândeşte în acelaşi fel. Acest lup are o faţă răutăcioasă şi urâcioasă. Îşi mişcă buzele pentru a-şi arăta ameninţător dinţii la celelalte animale. Când face aşa ele simt frică mai mult decât dragoste şi respect, pentru că acesta este lupul fricii, al lăcomiei, şi al urii. Poate este înfricoşat sau îi este frică de ceva de aceea este tot timpul în gardă. Din nefericire nu a învăţat că fiind aşa de nervos şi agresiv, gândindu-se la cine şi ce urăşte mai mult decât la cine şi ceea ce îi place, cultivă foarte multe sentimente negative în sine şi la cei din jur. Acest lup vrea să fie primul în vreme ce lupul păcii vrea dragoste, bunătate şi vrea binele celorlalţi aşa cum îl vrea pe al său”. “Îţi poţi imagina că dacă cei doi lupi sunt în aceeaşi haită ar putea fi interesant de văzut care iese în faţă. Lupul dragostei, păcii şi al bunătăţii vrea să împartă acele valori cu toată lumea, dar lupul fricii, lăcomiei şi al urii se preocupă doar de sine. El se simte rău şi îi face şi pe cei din jur să se simtă rău”. “Să ne imaginăm mai departe” spuse bunicul, “că cei doi lupi se luptă în interiorul tău”. Micul băieţel s-a uit în sus la bunicul său, cu ochii mari. “Care va câştiga?” a întrebat cu nerăbdare. Bunicul s-a uitat în jos, cu ochii blânzi, şi cu voce liniştită a răspuns: “Cel pe care îl hrăneşti”.
Adaptat după 101 Healing Stories for Kids and Teens de G. W. Burns
Cu drag,
Psiholog Florina Pascariu
