Add new comment

Cum te prinde din urmă propria copilărie
by psih. Lavinia Gîtlan

Îndrăznesc să cred că majoritatea adulților (și aici mă includ și pe mine) uită uneori că au fost copii. Pare greu de crezut, în special pentru cei care au la rândul lor copii. Te gândești că pentru ei e mai simplu să-și amintească, doar se joacă toată ziua cu fiii sau fiicele lor. E ca și cum după ce scapi teafăr și nevătămat din adolescență, te încalți direct cu pantofi de adult și pornești pe drumul maturității. Și mergi așa pe repede înainte, încercând să bifezi cât mai multe obiective realizate, te mai împiedici, te scuturi, cum poți și cu ce resurse ai.  Copilăria devine un obiectiv îndepărtat, un capitol demult închis, cel puțin așa crezi și îți vezi în continuare de treburile de adult care ți-au acaparat toată viața. 

Uneori îți amintești cum alergai pe drumul de țară, puternic uscat de soarele dogoritor din miez de vară. Alergai cu prietenii tăi, ținând o creangă uscată în mână pe care o denumeai pe-atunci vărguță și știai sigur că ai facut ceva rău dacă o vedeai pe bunica cu ea în mână. Îți mai vin în minte imagini cu animalele care stăteau la păscut liniștite, pe care tu uneori le păzeai, întins pe iarba înaltă, privind la cerul fără de sfârșit. Îți revii repede din visare și îți dai seama că ai întârziat să îl iei pe cel mic de la grădiniță, te urci repede în mașină și pornești spre copilul tău. A mai trecut o zi de muncă din viața ta de adult. Dar înainte să apuci să te stresezi pentru următoarea zi de muncă, un suflet mic și jucăuș începe să povestească cu o viteză uimitoare tot ce s-a întâmplat în viața lui de copil din acea zi. Un suflet care îți trezește amintiri. Prin copilul tău, tu rememorezi copilăria ta. Apar frânturi ale evenimentelor, emoții diferite, trăiri intense, unele dureroase, la altele nici măcar nu accepți să te uiți. Crezi că trecutul nu poate fi schimbat, dar parcă mereu te ajunge din urmă și umbrește un moment frumos. Îl umbrește pentru că nu a fost acceptat și iertat. Abia după ce te cureți de regrete, eu cred ca te poți bucura de tine, de viață, de familie, prieteni, colegi. Orice parte din tine și din viața ta, fie ea întunecată sau luminoasă, se cere văzută. Copilul tău interior se cere acceptat și iubit. Poate nu este un proces simplu, însă din momentul în care te decizi că vrei o schimbare, vor dispărea toate scuzele și toate motivele de a sta pe loc.

Bucură-te de fiecare pas făcut spre inima ta și ai încredere în procesul creației!

Cu drag,
Psiholog Lavinia Gîtlan
Gamma Clinic Psychology by Gamma Institute
https://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie