Add new comment

Completați-vă rezervele emoționale – poveste terapeutică
by G.W. Burns - ”101 Healing Stories for adults”

„Există o teorie de psihologie pe care n-o veți găsi în niciun manual. Eu o numesc Teoria Rezervorului de Apă de Ploaie. Originile sale, ca și multe alte lucruri, merg până în copilăria mea.
Când eram în școala primară, părinții mei cumpăraseră o casă pe plajă într-un orășel la marginea mării, unde ne petreceam vacanțele de vară. Când ajungeam, la începutul vacanței, primul lucru pe care-l făcea tata era să verifice rezervorul de apă de ploaie care păstra provizia noastră de apă. Folosindu-și degetul, lovea traversele ondulate ca să stabilească nivelul de apă pe care îl conținea rezervorul. Făcea un semn cu cretă pe el pentru a ne urmări consumul. Copil fiind, asta mă fascina. Ce putea auzi tata? Ce afla din acest ritual? Ce îi spunea rezervorul? De îndată ce se ivea ocazia, mă furișam afară la rezervorul de apă de ploaie și mă trăgeam, depunând ceva efort, pe stativul de lemn. Îndoind încheietura de la degetul arătător exact așa cum făcea tatăl meu, începeam la baza rezervorului, bătând ușor în sus fiecare traversă. Ascultam, traversă după traversă, la sunetul monoton al fiecărei lovituri înăbușite de greutatea apei. Mai sus, pe rezervor, am descoperit deodată că a început să sune, vibrând a gol. Mi-am croit înapoi drum în jos pe traverse, ascultând subtilele schimbări, apoi din nou în sus pentru a determina nivelul exact al apei nevăzute din rezervor. Am făcut-o pe partea opusă celei a tatei, astfel încât să nu fiu influențat de semnul lui cu creta. Găsind ceea ce am crezut a fi nivelul, am mers în jurul stativului rezervorului, urmărind cu degetul de-a lungul traversei pe care o alesesem, pentru a compara aprecierea mea cu a lui. La început nu am reușit atât de bine ca el. A fost nevoie de puțină practică de-a lungul anilor, dar din ce în ce mai des degetul meu nimerea semnul făcut de el cu creta.

Exercițiul era important, deoarece, dacă noi nu urmăream cu grijă consumul de apă, rezervorul se putea goli. Pentru a asigura că aceasta nu se întâmplă, ne-am angajat în două procese. Primul era preventiv. Trebuia să învățăm să ne conservăm și să ne administrăm rezervele – folosind fără să axagerăm și împlinindu-ne necesitățile fără a ne solicita resursele. În al doilea rând, întrucât puteau să existe factori dincolo de controlul nostru, cum ar fi un sezon deosebit de cald, secetos, trebuia să fim pregătiți să găsim metode pentru a ne completa rezervele. Prin această experiență, eu am învățat despre importanța evaluării și monitărizării rezervelor noastre emoționale. Acum am această teorie că noi ca persoane suntem întru câtva ca niște rezervoare de apă de ploaie emoționale. Deși emoțiile noastre nu sunt atât de finite ca apa din rezervor, putem deschide și închide robinetul nostru emoțional. Putem da altora, familiei noastre, prietenilor noștri, muncii noastre, dar ca și rezervorul, dacă tot dăm și dăm fără a ne completa rezervele, vine un punct în care putem seca. Poate există modalități de a preveni să se întâmple așa sau modalități de a ne completa rezervele dacă se întâmplă totuși.

Tatăl meu probabil că ar fi luat în râs gândul că acțiunea lui a contribuit ca eu să înțeleg psihologia. El a făcut ce a făcut doar pentru că era un lucru practic. A făcut-o deoarece, pentru supraviețuirea noastră, trebuia făcut.”

Poveste terapeutică preluată din  cartea ”101 Healing Stories for adults” de G.W. Burns

Cu drag,
Psiholog Florina Pascariu
Gamma Clinic Psychology by Gamma Institute
https://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie