Lobul frontal ia decizii care ne susțin aspirația pentru realizarea unui anumit rezultat. Când folosim această parte a creierului la întreaga sa capacitate, comportamentul corespunde scopului nostru, iar acțiunile corespund intenției – mintea și corpul sunt una. De câte ori comportamentul și obiectivul v-au fost în deplină armonie? Cât de des nu suntem de acord cu acțiunile și intențiile noastre? “Am de gând (intenționez) să fiu din nou în formă și să alerg doi kilometric pe zi. Intenționez să nu mai beau răcoritoare și alte băuturi dulci. Intenționez să am mai multă răbdare cu copiii, cu nevasta, cu colegii. Intenționez să mă dedic mai mult unei cauze caritabile.”
Există o expresie de genul: eul nostru completează câteodată cecuri pe care corpul nu le poate încasa. Dar eul nu face altceva decât să acționeze conform ordinelor primite de la creier, așa că mai bine să reproșăm o astfel de conformare la ordine exact cui se cuvine: voinței noastre de acțiune. Deseori, nu respectăm ordinele până la capăt pentru că “n-avem chef”. Când le permitem emoțiilor să ne stea în cale, lobul frontal poate potoli dialogurile și sugestiile interioare care ne ademenesc să nu mai ascultăm de aspirații superioare. Folosit corespunzător și la întreaga capacitate, lobul frontal va acumula forțele necesare încasării cecurilor respective în favoarea noastră.
Antrenează-ți creierul – Joe Dispenza
De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iași
Add new comment