Oamenii se întâlnesc, se cunosc, se îndrăgostesc, decid că se vor iubi pentru tot restul vieții, se căsătoresc, fac copii, cresc copii, îi educă și îi iubesc necondiționat și se trezesc pur și simplu într-o zi descoperind că nu sunt fericiți. Că nu au viața pe care au visat că o vor avea, că nu trăiesc așa cum și-au imaginat la 16 ani, că le este greu și mai ales, că în toată nebunia asta, nici partenerul nu e chiar omul acela pe care l-au visat, dorit și cu care au promis să își petreacă restul vieții.
Și încep să își pună întrebări. Poate că mai devreme, poate că abia atunci, sau poate nici măcar atunci nu îndrăznesc să se întrebe dacă sunt cu adevărat fericiți. Descoperă cu gust amar că expresia ”au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” e adevărată doar în filme și în poveștile de când erau mici. Și cel mai probabil așa este, dacă prin ”a trăi fericiți până la adânci bătrâneți” se gândesc că nu se vor certa niciodată cu partenerul, că nu se vor minți, că nu se vor judeca, că nu se vor contrazice, că nu vor încerca să îl schimbe pe celălalt, că nu îl vor jigni pe celălalt nici în cele mai crunte momente de furie, de fapt că nu se vor înfuria niciodată pe celălalt pentru că…se iubesc!
Iubirea nu constă doar în gesturi romantice și declarații înflăcărate, deși acestea par cel mai ușor de folosit și cele mai eficiente. Iubirea înseamnă și a-l accepta pe cel de lângă tine într-o perioadă a vieții sale sau ipostază personală mai puțin plăcută pentru tine sau pentru el/ea, de a fi acolo când îi este greu, de a-l ajuta să își rezolve problemele, și nu de a i le rezolva tu de fiecare dată, de a înțelege ce îl înfurie pe partener și de a evita acel lucru, de a face sarcini casnice care nu îi fac plăcere celuilalt sau pur și simplu de a le face pentru celălalt, de a-i răspunde nevoilor lui/ei cu înțelegere și blândețe, de a te întoarce de fiecare dată după ce tu însuți/însăți te-ai înfuriat și ai avut nevoie de o pauză, de a asculta și alt punct de vedere, de a ierta…
Lista poate fi completată cu orice alt lucru înseamnă pentru fiecare dintre noi o declarație de iubire, important este să ne amintim că și un lucru mărunt făcut din aceeași motivație interioară – pentru că îl iubesc pe cel de lângă mine, e tot o declarație a iubirii mele. Mai e nevoie să ne amintim că nu suntem obligați să facem lucrurile acestea și să nu ne simțim frustrați dacă ele nu sunt apreciate atât de mult pe cât ne-am dori noi. Până la urmă, când a fost ultima dată când ai apreciat un gest al partenerului tău care nu intră în categoria romantismului tradițional?
Concluzia este că putem să fim mai atenți la ceea ce partenerul nostru consideră că este o dovadă de iubire și, la fel de bine, putem să privim și în grădina interioară și să descoperim ce alte dovezi de iubire ne-ar mai putea face să petrecem încă 20 de ani cu persoana aceasta de lângă noi. Poate așa ne amintim de ce am decis să fim împreună încă de acum ”20 de ani”sau de ce continuă să ne enerveze atât de tare faptul că nu duce niciodată gunoiul (sau orice alt fapt mărunt care ne strică starea de bine și nu ne lasă să ”trăim fericiți”).
Madalina Belcescu – Psihoterapeut de familie si cuplu sub supervizare
Gamma Clinic by Gamma Institute
http://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie
Add new comment