Nu am timp!

Nu am timp! 
by psihoterapeut sub supervizare Mădălina Belcescu

În ultimul timp, am fost ocupată cu foarte multe lucruri. Nici nu am apucat să intru în „febra Sărbătorilor”, că m-am luat cu alte lucruri şi aproape am uitat că vine Crăciunul şi sfârşitul de an şi trebuie să ne bucurăm. Vai, ce drăguţ! În mintea mea numai drăguţ nu era lucrul acesta –  era ca o corvoadă – trebuie să mă mai şi bucur că vine Crăciunul, nu e de ajuns că am atâtea lucruri de făcut?
Mă gândeam mai ales la o anumită persoană căreia, cu drag, i-am sugerat de curând „să o lase mai moale” şi despre care cred că se va amuza teribil dacă va citi aceste rânduri. Mi-a zis că o enervez la culme, că prea semăn cu maică-sa, cum Dumnezeu pot să fiu atât de calmă? Atunci am realizat că deşi numai calmă şi liniştită nu eram, îmi jucam rolul foarte bine. Asta-i din colecţia „Fă ce zice popa, nu ce face el...”, şi eu şi popa – oameni ca toţi oamenii.

Acuma, până ajung maestru zen, mai am cale lungă de parcurs. Cert este că m-am prins la colţ şi nu mă mai las păcălită. Pai nu eu am făcut alegerile astea toate-toate care m-au adus aici? Şi acu de ce mă plâng că nu am timp? Că timpul ţi-l faci tu după cum vrei... Ei, uşor de zis, greu de pus în practică – ca mai toate lucrurile pe care le discut în terapie cu clienţii (teoretic, ştiu cum să îi arăt afecţiune partenerului, practic, îl aştept pe el/ea să îmi arate primul/prima, etc.).

Dar dacă tot m-am trezit în nişte situaţii pe care nu ştiu cum le-am construit, n-ar fi mai bine să nu îmi mai consum energia gândindu-mă cum am ajuns acolo? Ce-ar fi dacă mi-aş da pur şi simplu timp să nu am timp? Dacă pur şi simplu aş accepta că trăiesc acum o perioadă, mai agitată sau mai liniştită decât îmi propusesem iniţial, dar pe care tot eu am ales-o? Şi dacă tot sunt aici, în acest moment al vieţii mele, nu mai bine mă bucur de călătorie în loc să mă cert că merg prea repede sau poate prea încet? A-ţi da timp să nu ai timp înseamnă a te bucura de ceea ce trăieşti în timp ce experimentezi acel moment – mergi cu trenul şi pur şi simplu te bucuri de privelişte, în loc să te cerţi cu mecanicul de locomotivă că nu merge destul de repede sau să te blamezi că nu te-ai dus cu maşina.

Aşa că, dragii mei, haideţi să ne dăm timp să fim agitaţi sau să fim leneşi, să ne bucurăm sau să ne întristăm, să iubim şi să fim iubiţi, să primim sau să dăruim, să gândim, să simţim, să acţionăm...pentru toate putem să găsim timp, dacă învăţăm să trăim în prezent.

Cu drag,

Mădălina Belcescu
Psihoterapeut de familie şi cuplu sub supervizare

http://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie