Povara fricii de a fi tu insuti

Povara fricii de a fi tu însuți
by psihoterapeut sub supervizare Adrian Stogrea

Am citit recent că singurele frici cu care ne naștem sunt frica de moarte și cea de zgomote puternice. Sunt depozitate adânc în subconștientul colectiv, cu un scop cât se poate de util: acela de a ne ține în viață. Toate celelalte frici sunt învățate, sunt programe mentale instalate cu „generozitate” de cei cu care intrăm în contact din prima zi de viață (părinții fiind cap de listă) și din interacțiunea cu realitatea exterioară.

Cred că cea mai profundă și limitativă frică învațată este aceea de a fi tu însuți, de a cere să-ți fie validate nevoile sufletului și de a a-ți exprima deschis trăirile. Cu toții am trăit în copilărie experiențe în care nevoile noastre nu au fost împlinite, pentru că cei din jurul nostru nu au putut sau, mai degrabă, nu au știut să o facă, din simplul motiv că nici pe ei nu i-a învățat nimeni. Spunea Eckart Tolle că, și dacă te-ai fi născut din doi părinți iluminați, tot ai fi ieșit din copilărie cu răni emoționale.

În timp, sâmburele mental care a interpretat  primele experiențe dă roade și se transformă  într-o structură impenetrabilă de programe protective care te apără de a simți suferința profundă a copilului rănit. Mintea preia în totalitate controlul creând zid după zid de justificări și compotamente care să limiteze durerea și să te facă să nu simți frica. Presiunea interioară crește până la un punct în care strategia mentală eșuează total și iremediabil, iar efortul continuu de a găsi soluții duce la epuizare.

Conștientizarea acestui blocaj duce la o decizie inevitabilă, nevoia unui restart. E ca și cum ai apasa un CTRL-ALT-DEL existențial și un task manager magic oprește aplicațiile nefuncționale. Este acțiunea care urmează deciziei și necesită curaj și încredere. Curajul nu înseamnă să nu ai frică, ci să o recunoști, să o simți și să acționezi. Nu este nevoie să faci pasul singur, odată luată decizia, viața îti va duce exact conjunctura și oamenii care să te susțină în această experiență.

Rezultatul acestui act de afirmare poate fi magic. Odată zidul fricii dărâmat, viața capătă sens, claritate și autenticitate. Delimitarea între ceea ce ești și programele mentale protective devine clară ca separarea dintre ulei și apă. Trăirea sentimentului că nimeni nu respinge ceea ce ești, ci doar măștile pe care frica le-a plăsmuit, duce la o stare de libertate de neconceput pentru minte. Viața aduce răspuns dorințelor tale, realitatea exterioară curge și poți simți bucuria chiar în spatele provocărilor cotidiene, ca și creator conștient al lumii tale. Iar cu cât nevoile îti sunt îndeplinite, impulsul natural nu este de a cere, ci de a oferi. Compasiunea și blândețea devin expresii exterioare firești ale adevărului profund al ființei tale.

Nu este nevoie să faci pasul în necunoscut de unul singur, așa cum poate ai făcut-o în copilărie. Partenerul tău de viață, un prieten bun sau un terapeut care îți dă sentimentul de încredere și siguranță, pot fi călăuza care te ține de mână atunci când ai decis că este momentul să faci pașii către afirmarea adevărului și libertății ființei tale. Restul e magie…

Cu mult drag și inimă deschisă,

Psihoterapeut de Familie și Cuplu sub supervizare Adrian Stogrea