Despre normalitate, cu iubire

Despre normalitate, cu iubire
by psihoterapeut în supervizare Mădălina Belcescu

Cu ceva timp în urmă, o mamă a venit la mine în cabinet pentru că nu înțelegea ce se întâmplă cu fiica ei. M-a întrebat dacă mi se pare normală relația fiicei ei cu o altă femeie și dacă eu cred că fiica ei e fericită. N-am știut cum să îi răspund la întrebarea ei, dar i-am spus că eu știu sigur că nici un copil nu ar risca să piardă iubirea părintească, dacă nu ar găsi iubire în altă parte.

Apoi, am mai avut o întâlnire cu o tânără care avea în același timp două relații, dintre care una cu un bărbat care la rândul său era implicat într-o altă relație. Și ea m-a întrebat dacă e normal ca ea să nu știe ce să facă, pentru că ambele relații semnifică altceva pentru ea. Tot așa un alt soț m-a întrebat dacă e normal faptul că el nu se simte vinovat pentru că a căutat în alte relații ceva ce nu găsea în relație cu soția lui.

În același cabinet au venit și doi soți care căutau fiecare normalitatea proprie – el voia să i se spună că nu e normal ca după 12 ani de relație să nu mai simți nimic pentru partenerul tău, iar ea, ați ghicit, voia ca cineva să îi confirme că e perfect normal să îți dorești divorțul.

Toate poveștile acestea au o legătură, ele nu sunt știri mondene sau povești de viață, ele sunt experiențe ale unor oameni frumoși care, pentru că nu înțeleg ce li se întâmplă la un moment dat, vin în cabinetul terapeutic pentru a găsi răspunsuri la întrebările care îi frământă și care le provoacă angoasă și vinovăție: De ce eu? De ce mie? Cu ce am greșit? Unde am greșit?

Terapeutul însă nu își poate asuma rolul duhovnicesc și în nici un caz pe cel a unei divinități care șterge din memoria colectivă, greșeala. „ A greși e omenește.” spune o vorbă din popor și mă face să devin din ce în ce mai fascinată de înțelepciunea strămoșilor noștri. Greșeala e umană și devine „normală” pentru că face parte din fiecare din noi, fiecare are posibilitatea și chiar potențialitatea să greșească. Nu, nu mă hazardez spunând asta, chiar cred că orice persoană poate greși în mod iremediabil față de o altă persoană. În același timp, cred că nimeni nu greșește din ură, din răzbunare sau din dorința de a-i face rău celuilalt – nimeni din cei care au venit în cabinet.

Noi toți avem nevoie de iertare și de iubire. Și deseori cei care vin în cabinet nu au nevoie de mai mult de atât, deoarece răspunsurile la toate întrebările de mai sus vin pe rând, odată ce ai găsit iubirea și iertarea în altă ființă umană de lângă tine. Pentru că ea îți va reflecta faptul că tu însuți te poți ierta și cel mai important, că ai nevoie să te iubești ca să poți merge mai departe în propria-ți călătorie de vindecare.

Cu iubire,

Mădălina Belcescu

Psihoterapeut de familie şi cuplu sub supervizare

http://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie