Din seria Singur si neliniştit…

Din seria Singur şi neliniştit…

Un studiu ce a urmărit să vadă cât este mit şi cât realitate în judecăţile populare despre persoanele singure, a ajuns la următoarele constatări mai importante (Cargan şi Melko, 1982). S-au dovedit a fi  false reprezentări (mituri):

a) Persoanele singure sunt mai legate de părinţi şi rude.

Nu s-au constatat diferenţe semnificative între singuri” şi căsătoriţi” în ce priveşte percepţiile şi raporturile afective faţă de părinţi şi rude.

b) Persoanele singure sunt mai egocentrice.

Dimpotrivă, comparativ cu cei căsătoriţi, valorizează mai mult prieteniile şi sunt mai implicaţi în treburile obşteşti.

c) Singurii au mai mulţi bani decât cei căsătoriţi.

Datele culese arată că nu e adevărat.

d) Persoanele singure sunt mai fericite.

Aici studiul menţionat, efectuat pe 400 de gospodării, arată că singurii tind să creadă că ei sunt mai fericiţi decâtcăsătoriţii, dar şi căsătoriţii cred că au parte de mai multe fericire decât singurii. Bărbaţii singuri par mai nefericiţi decât femeile singure.

e) Singurii văd condiţia lor ca o alternativă veritabilă de viaţă.

Fals, majoritatea celor intervievaţi apreciază că în următorii cinci ani se vor căsători şi îşi văd singurătatea prezentă ca pe o stare de tranziţie.

Următoarele propoziţii ce au circulaţie la nivelul bunului simţ şi care par a avea o destul de mare acoperire în realitate:

 a) Singurii nu se apropie prea mult de societatea căsătoriţilor.

S-a constatat că într -adevăr persoanele singure petrec mai mult timp între ele, dar e de observat şi faptul că cei căsătoriţi au tendinţa de a crede că e potrivit să-i invite în mediul lor doar atunci când mai este o persoană singură.

  b) Singurii au mai mult timp.

S-a confirmat că aşa este şi că, bineînţeles, au mai multe şi variate oportunităţi de loisir.

c) Prin urmare, nu e de mirare că s-a adeverit ca validă şi afirmaţia:

Singurii se distrează mai mult ”. Se vădeşte încă o dată că fericirea nu e reductibilă la distracţie.

 d) Singurii sunt însinguraţi (în engleză distincţia dintre a fi singur doar fizic şi a fi singur psihosocial, a trăi singurătatea, este mai bine marcată lingvistic prin ,,single” pentru ,,singur”, şi,,lonely” pentru ,,însingurare”). 

Persoanele singure consumă mai intens singurătatea pihosocială (însingurarea)  decât cei căsătoriţi, iar cei divorţaţi mai profund decât cei niciodată căsătoriţi.

În tot cazul, din necesitate sau ca opţiune liberă de viaţă, cu toate avantajele şi dezavantajele pe care le incumbă, condiţia de persoană singură este o realitate masivă a lumii contemporane în continuă creştere. Şi în România această tendinţă e vizibilă. Explicaţiile rezidă şi la noi în ponderea văduviei, mărimea vârstei medii la căsătorie, dar se pare ca şi celibatul definitiv câştigă teren (Rotariu, manuscris). Astfel, dacă la recensământul din 1992 la populaţiaîntre 45 şi 54 de ani, procentul celibatarilor în populaţia totală era de 9,3%, iar la femei de 7,5%, în cel din 2002, la bărbaţi figurează 18% şi la femei 10,6%. Desigur o parte dintre aceştia constituie persoane singure trăind în coabitare, dar sunt puţin şanse să se căsătorească.

Restul studiului găsiti aici https://www.academia.edu/4366281/SOCIOPSIHOLOGIA_%C5%9EI_ANTROPOLOGIA_FA...

Cu drag,
Mihaela Macovei
Gamma Clinic Psychology
http://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie