August 2015

Elibereaza-ti copilul de frica de a-si urma visele!

vise.jpgÎntâlnesc din ce în ce mai des oameni care spun că îşi doresc să facă ceea ce le place, că vor să-şi experimenteze limitele, dar au cumva regretul că nu au fost educaţi să spargă orice bariere pentru a-şi atinge scopurile. Teama de schimbare şi de necunoscut există în fiecare dintre noi şi de multe ori este mult mai comod să evităm acea emoţie negativă. Până la urmă, atât timp cât ne e bine, ce sens mai are să alergăm după vise fără siguranţa că duc la ceva şi mai bun? Dar în acelaşi timp, ne dorim ca, copiii din jurul nostru să fie motivaţi, să lupte pentru ceea ce-şi doresc, să-şi exprime părerea şi să facă tot ce le stă în putinţă pentru a fi fericiţi. 

Sunt furios pe mama…mamei mamei…

mama.jpgExista o vorbă care spune că dacă vrei să vezi cât de dezvoltat spiritual/evoluat spiritual ești, du-te și stai o săptămână cu mama ta.
Atunci când cel aflat într-un proces terapeutic sau un program de dezvoltare personal iese din faza de negare, apare conștientizarea tiparelor mentale și a programelor automate adânc îngropate. Inevitabil vine și furia, cel mai des având ca ținta exterioară familia de origine. Cine altcineva poate fi responsabil, de fapt vinovat, pentru atâtea credințe limitante, valori care nu aduc niciodata satisfacția si pentru programe rigide  care au drept scop doar supraviețuirea.
Poate reușim să gestionăm intr-un mod funcțional această “vidanjare” emoțională, dar...ce te faci când vine valul doi? Atunci când, împănați de atâtea cunoștințe psiho-spirituale, de la înălțimea statutului de persoană conștientă, facem demersul vindecării ignoranței bieților părinți. Și, cu toată certitudinea că acesta este momentul în care ne mântuim tot neamul, vine reculul lovirii zidului propriilor lor programe si credințe moștenite. Dacă primul a fost val, acum vine un tsunami!

 

Lucrurile bune vin de la Sine

choose-happy.jpgRecent, am auzit pe cineva spunând: „Cred că am să las lucrurile să se întâmple de la sine.” Am întrebat direct, fără ocolișuri: „De la Sinele cui?”, iar persoana din fața mea s-a blocat.
M-a amuzat această expresie a limbii române, care ne situează pe noi, cei care o folosim, într-o poziție pasivă. Pare simplu și relativ comod să lași lucrurile să se întâmple de la sine. Și dacă totuși ele nu se rezolvă așa cum ne-am așteptat, pe cine ne revoltăm? Pe cine dăm vina, căci suntem meșteri la a găsi vinovați, mai ales în jurul nostru și mai puțin în interior. Din nou, ne mulțumim să fim pasivi, chiar dacă reactivitatea pare să nu fie așa. A reacționa la o situație care ne enervează prin blamarea oamenilor de lângă noi sau a contextului ori a divinității nu este decât o altă dovadă că aleg să fiu pasiv și comod în legătură cu propria mea persoană, de fapt aleg să fiu victimă. 

A invata despre reguli

u1_internet-femijet.jpg”Pariez că dacă i-aș întreba pe majoritatea copiilor de vârsta ta ce cred despre reguli, ar strâmba din nas și ar spune că le urăsc. Ca atunci când părinții spun: ”Dacă vrei să te duci la film în după-amiaza asta, trebuie să-ți faci curat în cameră, asta e regula”, iar majoritatea copiilor răspund: ”Urăsc regulile!”.
Am o prietenă, o învățătoare, care predă în moduri neobișnuite. Îi întreabă pe copii ce cred ei despre reguli și primește răspunsul obișnuit. Atunci începe un joc cu ei. Are o plansă mare de plastic pentru jocul de strategie ”Topogane și scări”, pe care o întinde pe podea. Împarte clasa în trei sau patru echipe și le cere să joace împotriva ei pentru a vedea cine câștigă. Când vine rândul ei, dă cu zarurile de trei-patru ori la rând.

De ce alegi sa faci schimbarea?

schimbare.jpgSunt două intrebări cruciale pentru cel aflat în fața unei decizii radicale de schimbare, cum ar fi renunțarea la un comportament dependent sau la o relație toxică.

  1. Ești convins că vrei să renunți la această alegere? Este condiția esențială pentru a porni o asemenea călătorie de vindecare, fără un răspuns afirmativ la această intrebare orice tentativă de schimare va fi superficială, de scurtă durată și generatoare de frustrări adânci pentru cel în cauză dar și pentru cei din jurul său. Nu tu ai decis să cazi în capcană, dar trebuie să fie clar: nu vei scăpa de-acolo decât dacă hotărăşti ferm că aşa vei face și să nu te indoiești că vei reuși. S-ar putea să fii gata-gata să iei decizia sau, dimpotrivă, s-ar putea să fii nehotărât. Oricum ar fi, te rog să ții minte: N-AI ABSOLUT NIMIC DE PIERDUT! În cel mai rău caz, vei fi în același punct ca și acum. Tot ce te reține este frica de cum va fi viața fără acel stimul.