O zis mama că mi-o da...zestre când m-oi încarna
Continuând topul mecanismelor psihologice de rezistență la terapie, un loc de frunte îl ocupă explicațiile de natură genetică. Imediat după justificările spirituale (vieți anterioare, configurații astrologice,sacii de karmă grea, pedepsele divine, etc.), vin în forță cele care fac apel la moștenirea cromozomială și, adesea, transformă procesul terapeutic într-un fel de minerit extrem, în căutarea filonului de aur. Poate că tatăl era cam impulsiv și bifa frecvent overtime la crâșmă, mama (mai plinuță) dormea cu manualul anxiosului sub pernă, pe trei unchi i-a răpus ciroza, mai multe doamne din neam au dus povara cancerului și, eventual, mai există si ceva veri primari prin închisoare. Pare compoziția unui dezastruos cocktail genetic, scurs în tirozina noastră din tot baobabul genealogic, și ingredientele perfecte pentru betonul mental care să limiteze drastic alegerile în viață.
LENTILE PROGRESIVE GRATUITE
Ce-i si cu dezvoltarea asta personala?
Repetarea aceloraşi gânduri şi sentimente pe care le-aţi cultivat timp de zeci de ani v-au condiţionat corpul să-şi aducă aminte sentimentul de suferinţă fără prea multă gândire conştientă, ceea ce în prezent pare natural şi normal. Şi, ori de câte ori încercaţi să schimbaţi ceva la voi, e ca şi cum lucrurile s-ar întoarce împotrivă. Vă treziţi înapoi la ceea ce eraţi. In momentul în care încercăm să preluăm controlul, corpul începe să transmită mesaje care să ne convingă să nu acționăm conform noii decizii conștiente. Protestele interne sunt însoțite de o multitudine de argumente să nu facem nimic diferit decât de obicei, facând apel la toate slăbiciunile noastre. De cele mai multe ori, în fața acestui val de mesaje de protest sfârșim prin a ceda, din nou.
Lasati emotiile sa curga!