Universul și Conștiinta.
Pot spune că a fost o temă care a crescut în mine dintotdeauna, zi de zi, din momentul în care am început să fiu conștientă de mine.
Universul m-a fascinat în forma lui fizică evocând mereu în interiorul meu vastitatea și eternitatea spiritului. Așa că, la întrebarea: ”Ce este universul?” eu răspund simplu – Conștiință. O conștiință vie, caldă, iubitoare, care se iubește pe sine și orice extindere a ei, care vrea să se extindă să respire și să vibreze prin orice creație a ei.
Această viziune a Conștiinței, care naște totul, m-a cucerit în adolescență când m-am lovit intens de toate curentele filosofice și le-am aprofundat cu conștiinciozitate. Atunci am făcut o alegere, ce m-a urmărit toată viața. Conștiința a fost înaintea a orice există și eu sunt o parte a ei. Tot ce a urmat au fost informații care au venit spre mine și au clădit pas cu pas, un edificiu solid al unei viziuni fundamentate științific. A fost o coerență în acest plan, o coerență subtilă, ce m-a călăuzit în majoritatea situațiilor către cea mai bună decizie pe care o puteam lua în orice moment. Așa am învățat să trăiesc fără regrete, “ce-ar fi fost dacă....” și să cultiv acceptarea a tot ceea ce am fost până acum. Iar dacă vreau să schimb ceva, să mă angajez pur și simplu, în obținerea acelui ceva. Au fost și momente de ruptură a coerenței, și prin ele, am putut înțelege diferența. Ce presupune o acțiune când te lași dus de “valul coerenței interioare” și ce consecințe sau efort presupune acționarea în starea de incoerență, pilot automat (cum mai obișnuiesc să o numesc). Această diferența a fost înțelepciunea trecutului tranformată în “Arta de a trăi”. Am învățat pas cu pas, din propriul meu adevăr, presărat uneori cu extaze, alteori cu pace, sau disperare și lacrimi. Am învățat iar acest act a fost acea alchimie secretă care transformă un metal banal în piatra filosofală. Acum am propria mea piatră filosofală pe care vreau să o arăt tuturor într-un act de dăruire – să spun DA, Există și este câte una pentru fiecare. Tu poți deveni Alchimistul, Magul, Maestrul Pietrei Tale Filosofale. Și laboratorul inimii tale va asista la nenumărate încercări de transmutație până când, într-o noapte magică, camera va fi inundată de fluxul Iluminării tale, de bucuria ta imensă și jocul de culori al transformării finale.
Tot drumul pâna acolo e magic, nu doar momentul transmutației; și magia nu înseamnă doar plus, așa cum o baterie nu poate funcționa cu doi poli de plus, ci înseamnă efortul integrării lui “+” și ”-”, ieșirea din polaritate și înțelegerea adevărului nondual.
Așa că, la un anumit nivel, prin transmutație conții universul în fiecare celulă a ta, și mai mult, ești conștient de asta. Imaginează-ți doar, cum ar fi să te plimbi astăzi privind, prezent, totul în jur cu sentimentul că ești Universul care privește oamenii, zăpada, mașinile, copacii amorțiți de frig, copiii înroșiți de ger și păsările atârnate pe crengi sau fire…luminile din ochii celor de lângă tine și căldura atingerii lor prin haine...si tu ești Universul. Asta este transmutația. Vă aștept.
Diana Ciubotaru – psihologul din Iași
Add new comment