December 2015

Nu am timp! 
by psihoterapeut sub supervizare Mădălina Belcescu

În ultimul timp, am fost ocupată cu foarte multe lucruri. Nici nu am apucat să intru în „febra Sărbătorilor”, că m-am luat cu alte lucruri şi aproape am uitat că vine Crăciunul şi sfârşitul de an şi trebuie să ne bucurăm. Vai, ce drăguţ! În mintea mea numai drăguţ nu era lucrul acesta –  era ca o corvoadă – trebuie să mă mai şi bucur că vine Crăciunul, nu e de ajuns că am atâtea lucruri de făcut? 
Mă gândeam mai ales la o anumită persoană căreia, cu drag, i-am sugerat de curând „să o lase mai moale” şi despre care cred că se va amuza teribil dacă va citi aceste rânduri. Mi-a zis că o enervez la culme, că prea semăn cu maică-sa, cum Dumnezeu pot să fiu atât de calmă? Atunci am realizat că deşi numai calmă şi liniştită nu eram, îmi jucam rolul foarte bine. Asta-i din colecţia „Fă ce zice popa, nu ce face el...”, şi eu şi popa – oameni ca toţi oamenii.

Despre copii mici si parinti care au crescut MARI
by psihoterapeut în supervizare Raluca Ferchiu

În această perioadă a sărbătorilor și a sfârșitului de an, simțim nevoia să facem un bilanț și să ne gândim ce vrem să schimbăm în viața noastră. Modul în care luăm decizii, modul în care ne implicăm în relații, cum echilibrăm toate palierele vieții noastre astfel încât cei importanți pentru sufletul nostru să aibă parte de atenția și iubirea pe care vrem să le-o dăruim.Cu siguranță, dacă ești părinte, te gândești la cum va crește copilul tău în anul care vine și cu ce provocări va mai veni viața de părinte. Cred că provocarea cea mai mare a unui părinte este să fie, în același timp, și prieten și model pentru copilul lui fără a le fi afectată relația sau de a-i fi alături copilului tot timpul pentru a-l ajuta, fără a-i limita oportunitățile de autocunoaștere și de descoperire a lumii prin propriile mijloace.