Categorii

O mica poveste despre lada de zestre…
by psihoterapeut sub supervizare Mădălina Belcescu

Ei, dragii moşului… Mă scuzaţi, nu sunt nici moş şi nici nu era aceasta povestea.

Azi mi-ar plăcea să vă vorbesc un pic despre familie. Când se formează un cuplu, desigur că acesta este rezultatul unirii a două energii creatoare, eventual un el şi o ea. Vom merge pe exemplul clasic, fără a ne limita doar la heterosexualitate. Oricum nu despre acest lucru mi-am propus să discutăm, despre tipul de relaţie ci despre cine face parte din acea relaţie. Pentru că deşi avem impresia că doar cei doi parteneri sunt implicaţi în relaţie, de obicei cuplul pe care ei îl formează face parte dintr-un sistem mai amplu, cel al familiilor extinse. 

Continuând topul mecanismelor psihologice de rezistență la terapie, un loc de frunte îl ocupă explicațiile de natură genetică. Imediat după justificările spirituale (vieți anterioare, configurații astrologice,sacii de karmă grea, pedepsele divine, etc.), vin în forță cele care fac apel la moștenirea cromozomială și, adesea, transformă procesul terapeutic într-un fel de minerit extrem, în căutarea filonului de aur. Poate că tatăl era cam impulsiv și bifa frecvent overtime la crâșmă, mama (mai plinuță) dormea cu manualul anxiosului sub pernă, pe trei unchi i-a răpus ciroza, mai multe doamne din neam au dus povara cancerului și, eventual, mai există si ceva veri primari prin închisoare. Pare compoziția unui dezastruos cocktail genetic, scurs în tirozina noastră din tot baobabul genealogic, și ingredientele perfecte pentru betonul mental care să limiteze drastic alegerile în viață. 

Ce-i si cu dezvoltarea asta personala?
by psihoterapeut sub supervizare Mihaela Cojan

Când mi-am început mai intens dezvoltarea personală, încă nu o numeam aşa. Nici nu ştiam cât de amplu şi complex domeniu este şi nici nu ştiam că am să devin pasionată de asta. Eram doar într-o căutare....o căutare asiduă şi neliniştită a ceva, a unor răspunsuri la nişte intrebări fundamentale: Cine sunt eu? Cum mă vad altii? La ce mă pricep, la ce sunt bună şi de ce nu sunt bună la toate? În capul meu era următoarea dorinţă: Vroiam sa mă “fac” perfectă!!! Să nu mă mai enervez, să nu mai sufăr, să nu mai greşesc, să nu mai dezamăgesc, să nu mai am emoţii.... 

Lasati emotiile sa curga!
by psiholog autonom Livia Băeţică

Cred că majoritatea dintre noi am auzit sau am citit pe undeva ideea că gândirea negativă ne afectează, inclusiv starea de sănătate a corpului. Ceea ce este adevărat și dovedit științific, fiecare gând pe care îl avem face să se secrete anumite substanțe la nivelul creierului, substanțe care ajung mai apoi prin intermediul sângelui la fiecare celulă a corpului nostru. Și așa ajungem să ne simțim exact așa cum gândim. Dacă ne gândim că avem o stare de sănătate perfectă, așa ne şi simțim, iar comportamentele noastre reflectă atitudinea unui om sănătos: râdem, ne bucurăm, ne implicăm în proiecte, într-un cuvânt ne bucurăm de viață. Nu așa stau și lucrurile dacă ne gândim că suntem bolnavi. Dar nu voi continua să explic ce se întâmplă în acest caz, tocmai pentru a nu ne concentra pe starea de boală.

Accepta schimbarea in viata ta!
by psihoterapeut în supervizare Raluca Ferchiu

Nu de puține ori, cuvântul SCHIMBARE trezește în noi sentimente amestecate, de entuazism, dorință, dar și de teamă sau disconfort. Adevărul este că, de cele mai multe ori, în decursul timpului zona noastră de confort devine ca un culcuș cald, pe care nu l-am părăsi niciodată. Dar schimbarea intervine inevitabil; fiecare experiență, fiecare gând, fiecare emoție, fiecare comportment, fiecare situație în care suntem prinși, ne schimbă, ducându-ne la o etapă următoare din viața noastră. Pas cu pas, ajungem să nu ne mai dăm seama că lucrurile merh pe un anumit făgaș și că ne ducem pe un anumit drum, trezindu-ne că ne întrebăm cum am ajuns acolo, cine a făcut alegerea de a fi acolo. Putem găsi factori exteriori care cu siguranță ne influențează, dar alegerea ne aparține, chiar și atunci când nu conștientizăm asta.

Probabil cunoașteți persoane care merg la tot felul de terapeuți, încearcă tot felul de medicamente sau remedii naturiste și totuși nu se vindecă. Își duc mai departe boala și se plâng față de oricine de neputința și suferința pe care o îndură. De multe ori nici nu urmează sfaturile medicului. Se duc la medic numai pentru a scăpa de simptomele cele mai acute ale bolii de care suferă, astfel încât să o poată tolera mai ușor.
Și atunci te întrebi: „Oare nu există leac pentru suferința lor sau, de fapt, nu vor să se vindece?”

Independent sau nu prea… TU cum vrei sa fii?
by psihoterapeut în supervizare Raluca Ferchiu

Independența este un termen foarte la modă în zilele noastre; cu toții vrem să fim independenți, să facem ceea ce ne dorim, iar a recunoaște că ești prins încă în dependența de ceilalți, mai ales că depinzi de familia de origine, este complet nerecomandat, mai ales dacă ești cât de cât pe picioarele tale și încerci să răzbați, atât în viața personală, cât și în cea profesională.

Dar oare a fi independent înseamnă doar a te muta de la părinți și a-ți purta singur de grijă? Cu siguranță că nu... A trăi singur și atât este o falsă independență. Nimeni nu poate pretinde că nu a trecut printr-o perioadă de tranziție, cu o oarecare anxietate atunci când a părăsit confortul și familiaritatea căminului și s-a îndreptat spre un viitor pe care nici măcar în ceață nu-l vedea. Pentru că, deși pare mai mult o chestiune de logistică, independența este mai mult de atât. Independența se simte în interiorul nostru.