Cum să-ţi ajuti copilul devenit adolescent să-şi facă prieteni buni.
by psihoterapeut sub supervizare Mihaela Cojan
Pentru că sunt psihoterapeut de cuplu şi familie, dar şi pentru că sunt mamă de viitoare adolescentă, sunt mereu în căutare de noi informaţii privind lumea de acum a adolescenţilor şi mai ales despre cele mai sănătoase modalităţi de ghidare a lor spre o tinereţe de vis. Ultimul articol citit zilele trecute pe această temă chiar mi-a plăcut şi m-am decis să-l traduc şi să vi-l împărtăşesc şi vouă. Sugestiile de mai jos sunt obişnuite în literatura americană şi nu numai, dar pentru noi unele pot părea surprinzătoare sau greu de aplicat. Nu prea suntem noi familiarizaţi cu ideea că poţi învăţa să porţi o conversaţie, pentru că noi ştim deja, mai ales cu proprii noştri copii! Iar ideea de a amâna o dispută verbală până “mâine” deja ne dă dureri de cap. Şi totuşi sunt aspecte ce şi-au dovedit eficienţa mereu şi mereu. Iată câteva sugestii dintr-un articol scris de psih. Cheryl Somers despre.....
Cum să-ţi ajuti copilul devenit adolescent să-şi facă prieteni buni:
- Invită-ţi copilul-adolescent la puţină reflecţie. Întreabă-l: “Ce calităţi pe care le ai i-ar face pe ceilalţi să-şi dorească să-ţi fie prieteni?” Şi mai important: “De unde ştiu ceilalţi aceste lucruri despre tine? Cum le transmiţi sau le arăţi celorlalţi ce anume contează pentru tine, care sunt valorile tale, şi cine eşti cu adevărat?”. În loc să căutam noi pentru ei în jur persoane cu aceleaşi preocupări sau interese, mai eficient este să-i ajutăm pe adolescenţi să se cunoască cât mai bine pe ei înşişi, să-şi cunoască valoarea, fapt ce va atrage şi oamenii potriviţi în viaţa lor.
- Reaminteşte-le că nu orice cunoştinţă va deveni BFF (cel mai bun prieten pentru totdeauna). Adolescenţii ce vor cu tot dinadinsul să-şi facă prieteni ajung să se agaţe de prima persoană ce le acordă cât de cât atenţie. Ei au tendinţa de a împărtăşi prea multe informaţii mult prea devreme şi pot repede deveni geloşi sau nesiguri când noul lor cel mai bun prieten îşi face şi alţi prieteni. Ajutaţi-vă adolescentul să facă diferenţa între un coleg de clasă cu care sporovăieşte vrute şi nevrute şi un prieten care te ascultă, te înţelege şi te preţuieşte cu adevărat.
- Învăţaţi-vă adolescenţii cum să poarte o conversaţie. Abilitatea de a conversa se poate învăţa. Nu toata lumea o stăpâneşte din prima, în special în cazul adolescenţilor introvertiţi. Practicaţi împreună zilnic conversaţii uşoare pe teme banale: muzică, activităţi de după şcoală. Învăţaţi-i să fie pozitivi în afirmaţii şi promovaţi ascultarea mai mult decat vorbitul în sine.
- Ajutaţi-vă adolescenţii să înţeleagă că uneori conflictele sunt o parte naturală a relaţiilor. Chiar şi cei mai buni prieteni se vor certa la un moment dat, dar nu orice ceartă înseamnă şi sfârşitul unei relaţii. Învăţaţi-i să se certe “corect”, cinstit, şi să ştie când să ia o pauză în timpul unei dispute pentru a se “răcori”. În special în mediul online, unde neînţelegerile sunt frecvente şi pot izbucni brusc, învăţaţi-i să spună: “Cred că amândoi suntem foarte supăraţi acum. Hai mai bine să vorbim despre asta faţă în faţă mâine”.
- Fiţi conştienţi, ca părinţi, de propriile judecăţi şi opinii. Dacă nu vă place noul lor prieten şi aveţi motive întemeiate pentru asta, aveţi grijă cum îi spuneţi acest lucru. Începeți mai degrabă conversaţia cu: “Spune-mi ce îţi place la el/ea?” decât cu “Nu-mi place deloc de el/ea!” Şi dacă simţiţi nevoia să îi criticaţi prietenul sau prietena concentraţi-vă pe un anumit comportament nu pe persoana în sine. De exemplu “Am observat că se întămplă des ca el/ea să anuleze planurile pe care vi le-aţi făcut împreună.”, deschide o conversaţie mult mai sănătoasă decât “Nu-mi place de el/ea! Este atât de egoist/ă şi lipsit/ă de respect!” Adolescentul dumneavoastra vă apreciază opinia mult mai mult decât credeţi sau vă va spune vreodată, aşa că dacă observaţi că prietenul/prietena îl tratează rău, spuneţi-i. Dar spuneţi-i acest lucru într-un mod în care să poată fi ascultat!
- Ajutaţi-vă adolescentul să cultive şi alte relaţii. Nevoia de conectare şi de apartenenţă se extinde dincolo de prieteniile cu cei de seama lui/ei. Asiguraţi-vă că el/ea ramâne conectat/ă şi cu voi ca părinţi, dar şi cu alţi adulţi din viaţa lor. Când adolescenţii au relaţii solide şi sănătoase în viaţa lor, pe care pot conta necondiţionat, le va fi mult mai usor să navigheze în caruselul prieteniilor adolescentine.
SURSA: http://www.goodtherapy.org/blog/6-ways-to-help-your-teen-make-keep-great....
Cu drag,
Mihaela Cojan
Psihoterapeut sub supervizare
http://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie
Adaugă comentariu nou