Scurt articol la început de an
by psihoterapeut în supervizare Mădălina Belcescu
La început de an, ca și la început de săptămână, lucrurile se pornesc mai greu. Pentru unii din noi, începutul de an debutează cu reflecție. Cu nu foarte mult timp în urmă, deci, cel mai probabil anul trecut, îmi amintesc că îmi spuneam că nu voi semăna niciodată cu Sigmund Freud. N-am nici barbă și nici nu locuiesc în Viena. La fel de bine îmi amintesc cum mi-am propus ca în ciuda acestor vizibile neajunsuri să fiu un psihoterapeut autentic și poate mai puțin conformist.
Nu, nu mă compar cu Freud, cine ar putea face asta? Doar că, ceva mai recent, poate chiar anul acesta, în urma unei discuții cu cineva mai puțin cunoscător în ale psihologiei, la întrebarea „Și totuși cine-i Freud ăsta?”, urmată de „ Ăsta e ăla cu sexul?”, nu doar că mi-a fost greu să găsesc un răspuns, dar am fost așa surprinsă că nu știe toată lumea cine Freud și care e rolul său în psihologie, că mi-a luat ceva timp să găsesc un răspuns. Dincolo de sexualitate și de rolurile materne/paterne, de oral/anal/genital, mecanisme de apărare, vise, asocieri libere sau alte lucruri din astea mărunte din epoca psihologiei post-freudiene, primul lucru care mi-a venit în minte a fost legat de hedonism - căutător de plăcere. Nu că Freud ar fi fost inventatorul lui, dar pe baza acestuia și-a constituit teoria celor trei instanțe ale psihicului. Acum, că suntem căutători de plăceri nu pare așa o teorie senzațională, dar când „căutătorul de plăcere”, „făcătorul de reguli” și mediatorul dintre cele două sunt toate în capul celui care se străduie și el să o scoată cumva la capăt și să se bucure de plăcere, parcă nu mai e atât de simplu.
Nu cu mult după Freud, un alt austriac, tot evreu (oare ce mănâncă ăștia?), Victor Frankl – supraviețuitor al Holocaustului – pune bazele unei noi teorii, cea a căutării sensului vieții și stipulează că lipsa unui sens creează disfuncționalitate, spre exemplu depresie. Sensul vieții fiecăruia e diferit desigur, dar e important ca el să existe și să motiveze persoana spre ”a ființa” (un fel de combinație între a fi și a trăi).
Acum, în loc de concluzie, vă invit pe toți cei care ați avut răbdarea de a citi până aici să reflectați și voi la ce anume vă ghidează pe voi în existența personală. Plăcerea și/sau sensul? Ori poate plăcerea de a da un sens vieții, ori sensul pe care îl găsești experimentând ceea ce îți face plăcere?
Oricare ar fi răspunsul la această întrebare, vă urez să aveți un an plin de sens și care să vă facă plăcere. Pe amândouă le puteți găsi chiar la voi înșivă.
Cu plăcere și cu sens(?),
Mădălina Belcescu
Psihoterapeut de familie şi cuplu sub supervizare
http://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie
Adaugă comentariu nou