Adaugă comentariu nou

[[{"type":"media", "view_mode":"media_large", "fid":"301", "attributes":{"class":"media-image aligncenter size-medium wp-image-872", "typeof":"foaf:Image", "style":"float: left; margin-right: 10px;", "width":"300", "height":"199", "alt":"2"}}]]

Sam se saturase de schimbarile bruste ale energiei emotionale. Cafelele care il tineau in priza la serviciu toata ziua faceau sa-i fie greu ca seara sa se deconecteze. El isi facuse obiceiul de a destupa o sticla de vin imediat ce ajungea acasa si nu era deloc neobisnuit sa o termine pana cand mergea la culcare. Nu-i placea calea pe care vedea ca apucase si stia ca avea nevoie de mai mult echilibru in viata sa.

Data fiind copilaria lui in care se mutase de mai multe ori dintr-o casa in alta a parintilor sai divortati, nu e deloc surprinzator ca Sam nu reusea sa-si aminteasca vreo clipa in care se simtise in siguranta in corpul sau. In incercarea de obtine un echilibru emotinal, el si-a luat angajamentul ca, printr-o abordare holista minte-corp, sa identifice si sa digere toxicitatea emotionala acumulata.

Mentinerea limitelor individualitatii tale poate fi uneori o treaba intimidanta. Asteptarile tale intime sunt simple. Vrei dragoste si acceptare neconditionate. Vrei atentie, afectiune si apreciere cu care sa te hranesti. Vrei belsug fara efort, relatii fara conflicte, o legatura profunda cu sensul si scopul tau intim si o senzatie inalienabila de libertate. Simplu.

Ai aceste intentii si dorinte deoarece cu un vag nivel de constientizare iti amintesti o stare a fiintei tale in care aceste experiente erau reale. Poate ca erai un copil, iar zilele tale treceau savurand momentul, fara sa te ingrijesti de ce s-ar putea aduce ziua urmatoare. Poate ca sunt ramasite subtile ale experientei tale intrauterine, cand orice nevoie era indeplinita instantaneu. Poate purtam cu totii samanta unei amintiri dintr-o stare de pre-incarnare in care o anumita parte a fiintei plutea liber dincolo de timp si spatiu.

Indiferent cum se creeaza aceste asteptari intime pentru fericirea neconditionata, pentru cei mai multi dintre oameni ele nu sunt indeplinite intr-o maniera sustenabila. Mamele si cei care au grija de fiecare dintre noi fac tot posibilul pentru a indeplini nevoile unui copil, dar uneori e depasita capacitatea lor de a raspunde fiecarei nevoi, iar copiii traiesc experienta unei nevoie neimplinite. Avem in noi un mecanism de a ne demonstra insatisfactia atunci cand universul nu reuseste sa recunoasca locul nostru central: ne plangem. Tipand, urland si facand istericale s-ar putea sa atragem atentia celor capabili sa ne indeplineasca dorintele, dar la un moment dat descoperim ca aceste exprimari consumatoare de energie sunt inconsistente ca eficienta si pot chiar sa aiba efectul opus, de a-i indeparta exact pe oamenii pe care vrem sa ii atragem.

Pe parcurs, aflam ca faptul de a ne purta in moduri care sa le placa celor care au grija de noi ne poate aduce atentia si afectiunea pe care le cautam. Sa zambim la cerere, sa facem primii pasi si sa repetam cuvintele noi genereaza exclamatii si aplauze. De foarte devreme incepem sa sflefuim procesul continuu de echilibrare a dorintei de autonomie cu dependenta de altii care sa ne ofere ceea ce dorim.

Descifrarea asteptarilor

Cu mult inainte de a intelege constient regulile, invatam ca suntem rasplatiti atunci cand indeplinim asteptarile parintilor nostri, ale celor care ne poarta de griji, ale profesorilor si ca suntem pedepsiti atunci cand nu o facem. Dojana  poate fi usoara, ca atunci cand facem pipi in pantaloni in loc sa cerem sa mergem la toaleta, sau dura cand alergam dupa minge in mijlocul strazii. Prin intermediul unui feed-back mai mai mult sau mai putin subtil, ne straduim, ne luptam si invatam sa navigam pe caile noastre unice catre confortul interior.

Adu-ti aminte de mesajele pe care le-ai primit cand erai mic. Daca parintii tai erau profesori, ingineri sau medici, orice aptitudine pe care ai dovedit-o pentru stiinta, matematica sau orice performanta academica a trezit gusturi de aprobare. Daca unul dintre parinti era artist sau muzician, exprimarea talentului tau artistic se poate sa fi fost intarita cu laude si incurajare. Daca la tine acasa era apreciata performanta sportiva, reusitele tale sportive erau foarte pretuite.

Daca talentele tale innascute s-au aliniat valorilor celor care au avut grija de tine, traiectoria vietii tale se poate sa fi fost comparativ mai usor de trasat inca de timpuriu. Cu toate acestea, daca natura ta nu a fost in armonie cu ceea ce era pretuit la tine acasa, e probabil ca tu sa resimti aceasta discordanta in mintea si in corpul tau. Scopul fiecarui om este o stare de confort interior. Daca nu putem fi cu totul fericiti, macar sa negociem pentru cel mai bun substituit dintre toate.

Acest dans intre parinti si copii se petrece rareori la nivel constient. Asteptarile celor care ne poarta de grija sunt transmise de regula prin rasplati si pedepse subtile. Daca atunci cand erai mic, nu te-ai simtit confortabil fata de conditiile aprobarii, acceptarii si aprecierii, ai avut la dispozitie un repertoriu limitat de cai prin care sa-ti exprimi nemultumirea. Atunci cand aprobarea pe care o cautai tu nu venea, iti demonstrai disconfortul fie prin actiune, fie prin retragere. Exprimandu-te in exterior, se poate sa fi scancit, sa te fi plans, sa fi tipat sau sa fi facut istericale. Internalizand, se poate sa te fi imbufnat, sa te fi retras sau sa te fi imbolnavit fizic. Din nefericire, aceste demonstratii primitive au fost adesea lipsite de succes in indeplinirea nevoilor tale si se poate sa fi avut consecinta neintentionata de a-i fi respins pe cei ce iti purtau de grija.

Ii supravietuim acestui proces dand nastere personalitatii. Ne slefuim gandurile, cuvintele, limbajul trupului si actiunile pentru a ne maximiza confortul interior si a ne minimiza suferinta. Ne identificam cu acele credinte, preferinte si comportamente despre care credem ca e cel mai probabil sa ne ofere o imagine de sine cu care sa ne simtim bine. Daca resimtim ca fiind confortabile simbolurile din care ne impletim identitatea, ne dezvoltam o imagine de sine sanatoasa. Daca trasaturile pe care le-am dobandit pentru a obtine indeplinirea nevoilor noastre de copii nu ne servesc ca si adulti, atunci resimtim o tulburare emotionala.

David Simon, Deepak Chopra – Eliberarea de dependente

De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi