Percepeti fără să numiti
Majoritatea oamenilor sunt conștienți doar la un nivel periferic de lumea care-i înconjoară, mai ales dacă își duc existența între lucruri familiare. Cea mai mare parte a atenției le este absorbită de vocea din minte. Unii dintre oameni se simț mai vii când călătoresc și vizitează locuri necunoscute sau țări străine, căci atunci percepția senzorială a experiență a ia în stăpânire o parte mai mare a conștiintei decât o face gândirea, iar ei devin mai prezenți. Alții însă rămân complet posedați de vocea din minte chiar și în astfel de împrejurări. Percepțiile și experiențele lor sunt deformate de judecăți pe care le emit imediat. În realitate n-au plecat nicăieri. Doar corpul lor călătorește, în timp ce ei rămân acolo unde au fost întotdeauna: în mintea lor.
Aceasta este realitatea celor mai mulți oameni: de îndată ce percep un lucru îi și dau nume, îl interpretează, îl compară cu altceva, simt față de el plăcere, sau neplăcere, sau șinele lor fantomatic, eul, îl eticheteza drept bun sau rău. Sunt prizonierii formelor mentale, ai conștiintei obiectelor.
Trezirea în plan spiritual nu se va produce până când obiceiul de a denumi toate lucrurile în mod inconștient și necontrolat nu încetează sau măcar până când nu deveniți conștienți de el, fiind astfel capabili să-l observați în derulare. Prin acest proces constant de aplicare a unor denumiri egoul rămâne neclintit, sub formă minții neobservate. Atunci când procesul încetează sau măcar când deveniți conștienți de el, apare spațiul interior iar voi nu mai sunteți posedați de minte.
Alegeți un obiect care va este la îndemână a un stilou, un scaun, o ceașca, o plantă a și cercetați-l cu privirea, adică priviți-l cu mare interes, aproape curioși. Eviatati orice obiecte pe care le asociați aproape inevitabil cu ceva personal și care va amintesc de trecut, de exemplu va amintesc de unde le-ați cumpărat, de persoană care vi le-a dat și așa mai departe. Evitați și orice poartă un înscris, cum ar fi o carte sau o sticlă, căci v-ar stimula gândirea. Fără să va forțați, relaxați dar vigilenți, îndreptați-va toată atenția către obiectul respectiv, studiați-i fiecare detaliu. Dacă apăr gânduri nu cooperați cu ele. Nu gândurile va interesează, ci actul percepției. Puteți percepe fără interferența gândirii? Puteți privi fără că vocea din minte să comenteze, să tragă concluzii, să compare sau să încerce să-și imagineze ceva? După vreo două minute lăsați-va privirea să rătăcească prin încăpere sau oriunde va aflați, atenția voastră luminând fiecare lucru asupra căruia stăruie.
Ascultați apoi orice sunete se fac auzite. Ascultați-le în același mod în care ați privit lucrurile din jur. Pot fi sunete naturale a apa, vânt, păsări a sau pot fi produse de om. Unele ar putea fi plăcute, altele nu. Însă voi nu faceți diferență între bune sau rele. Permiteți fiecărui sunet să fie așa cum este el, fără să interpretați. Și de data această cheia o reprezintă atenția relaxată, dar vigilență.
Privind și ascultând în acest fel s-ar putea să deveniți conștienți de un sentiment de calm, un sentiment subtil și o liniște în fundal. Alții îl numesc pace. Când conștiință nu mai este total absorbită de gândire, o parte a ei rămâne în starea de formă, necondiționată, originară. Acesta este spațiul interior.
Cel mai mare impediment în descoperirea spațiului interior, cel mai mare impediment în aflarea experimentatorului îl constituie faptul de a deveni atât de subjugați de experiență, încât să va pierdeți în ea. Atunci, conștiință se pierde în propriul sau vis. Fiecare gând, emoție și experiență pune stăpânire pe voi într-o asemenea măsură, încât sunteți de fapt într-o stare de vis. Această este starea normală a umanității de mii de ani.
Deveniți conștienți de respirația voastră. Observați senzația pe care o produce suflul. Simțiți aerul intrând și ieșind din corp. Observați cum se dilată și se contracta ușor pieptul și abdomenul în timpul inspirației, respectiv al expirației. O singură respirație conștientă este suficientă pentru a creă un spațiu acolo unde înainte era o succesiune neîntreruptă de gânduri. O singură respirație conștientă (două sau trei sunt chiar mai bune), efectuată de mai multe ori pe zi, reprezintă un mod excelent de a aduce spațiu în viață voastră. Chiar dacă ați medită asupra respirației timp de două ore sau mai mult - așa cum fac unii oameni a doar de o singură respirație trebuie să fiți conștienți și doar de o singură respirație puteți fi conștienți. Restul este amintire sau anticipare, adică gândire. Respirație nu este ceva ce faceți voi, ci ceva ce se întâmplă și ai cărei martori deveniți voi. Respirația se întâmplă de la sine. Inteligență din interiorul corpului este cea care face această. Tot ce aveți voi de făcut este să urmăriți cum se întâmplă. Nu este implicat nici un efort și nicio încordare. Observați, de asemenea, intervalul scurt în care respirația încetează, în special momentul de nemișcare de la sfârșitul expirației, înainte de următoarea respirație.
Respirația multor oameni este nefiresc de superficială. Cu cât deveniți mai conștienți de respirație, cu atât se restabilește profunzimea ei naturală.
Faptul că respirația nu are formă este unul din motivele pentru care conștientizarea respirației reprezintă o modalitate extrem de eficientă de a aduce spațiu în viață voastră, de a genera conștiință. Ea reprezintă un excelent obiect de meditație tocmai pentru că nu este un obiect, nu are formă. Un alt motiv îl reprezintă faptul că respirația este unul dintre cele mai subtile și aparent nesemnificative fenomene, lucrul „cel mai mic” care conform celor spuse de Nietzsche, da naștere „celei mai mari fericiri”. Că practicați sau nu conștientizarea respirației că pe o meditație formală propriu-zisă depinde de voi. Dar meditația formală nu înlocuiește aducerea conștiintei spațiului în viață voastră de fiecare zi.
Conștientizarea respirației vă obligă să trăiți în momentul prezent a cheia transformării interioare. Când sunteți conștienți de respirație, sunteți complet prezenți. Veți putea observa că nu puteți gândi și fi conștienți de respirație. Respirația conștientă face că mintea să se oprească. Dar departe de a fi în transă sau pe jumătate adormiți, sunteți pe deplin treji și foarte atenți. Nu cădeți sub nivelul gândirii, ci vă ridicați deasupra lui. Iar dacă priviți mai îndeaproape, veți vedea acele două lucuri a a trăi deplin în momentul prezent și a înceta să gândiți fără să va pierdeți starea conștientă a sunt de fapt unul și același: apariția conștiintei spațiului.
Eckhart Tolle "Un pământ nou"
De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iași
