Poveste...
Am să-ți spun povestea maimuței închise într-o cămăruța din turnul unui castel. Nimic nu se întâmpla în cameră aceea, iar maimuța era neliniștită. Ea se putea distra doar mergând la fereastră și privind lumea de afară. Această activitate i-a captat atenția pentru o vreme, dar apoi a început să se gândească la situația să. Cum de ajunsese în acest turn? De ce fusese prinsă și închisă aici? Dispoziția ei a început să se schimbe. Nu avea ce să facă și nici cu cine să vorbească. Gândurile acestea o deprimara tot mai mult. Camera părea să se micșoreze în jurul său. Maimuța a început să nădușească, agitată. Nu, își dădu ea seamă brusc, nu sunt într-o cameră, sunt în Iad. Rapid, depresia s-a transformat în angoasă, iar angoasă în chin. Maimuța a început să vadă peste tot în jur demoni care-i stârneau toate durerile inimaginabile. Asta este, s-a gândit ea. Sunt în Iadul etern. Astfel continuă chinul, înrăutățindu-se tot mai mult. Maimuța nu vedea nicio cale de scăpare. Dar, încet-încet, s-a obișnuit cu durerea. Cât timp trecuse? Nu-și amintea. A hotărât să accepte locul în care se află. La urmă urmelor, nu era o cameră chiar atât de îngrozitoare. De fapt, era chiar plăcut să fie singură și să privească pe fereastră, toate lucrurile fascinante care se petreceau afară. Încet a încet, demonii au încetat să o mai tortureze și s-au retras. Ea a început să se simtă mai bine și, curând, a venit și ziua în care se simțea optimistă. A devenit tot mai veselă, iar apoi...”
Ramana s-a întrerupt.
Sunt sigur că îți dai seamă încotro se îndreaptă această poveste.” Savitri a încuviințat.
"Maimuța a mers în Rai.”
Exact. A început să se simte tot mai bine, până când s-a imaginat în Paradis și, în loc să fie pedepsită de demoni, a fost alintată de îngeri. "Ah, a gândit ea, sunt în beatitudine eternă.”
Pâna când s-a plictisit.” Ramana a încuviințat.
Maimuța este mintea, care stă singură în turnul minții. Pe măsură ce mintea se extinde datorită plăcerii și se contracta din pricina durerii, creează toate lumile posibile, crezând mereu în propriile-i creații. Ea va crede în Răi pentru o vreme, dar apoi se va instală plictiseală care, fiind sămânța nemulțumirii, o va atrage înapoi în Iad.”
Savitri se simțea descurajată.
Așadar suntem prinși în cursă.”
Doar dacă accepți să fii prinsă în cursă. N-am spus că turnul e încuiat”, a zis Ramana.
Exista un spațiu infinit dincolo de zidurile castelului. Îți poți duce mintea dincolo de ziduri. Afară există libertatea și, atunci când o obții, nu mai trebuie să mergi în Rai sau în Iad.”
Deepak Chopra - Viață după moarte. Puterea dovezilor.
De la Diana Ciubotaru - psihologul din Iași
