Adaugă comentariu nou

Instrucțiuni

În fiecare dimineață, la trezire, înainte de a deschide ochii, întinde-te ca o  pisică. Întinde fiecare fibră a corpului tău. După trei sau patru minute, cu ochii încă închiși, începi să râzi. Timp de cinci minute trebuie să râzi.

În curând sunetul încercării tale va cauza un râs natural. Lasă-te dus de râs. Pot trece câteva zile până când se va întâmpla cu adevărat, pentru că nu suntem deloc obișnuiți cu acest fenomen. 

Dar în curând va deveni un gest spontan și va schimba întreaga natură a zile tale. Râsul aduce la suprafața o cantitate de energie din sursa ta interioară. Energia începe să curgă, urmează râsul ca o umbră. Ai observat-o? Când râzi cu adevărat, pentru acele clipe ești în stare profundă de meditație. Gândirea se oprește. Este imposibil să te gândești și să râzi în același timp. Sunt în mod diametral opuse: poți ori să râzi, ori să te gândești. Dacă râzi cu adevărat, gândirea se oprește. Dacă încă te gândești, râsul poate fi așa și așa, venind încet-încet din urmă. Va fi un râs trunchiat.

Atunci când râzi cu adevărat, mintea dispare deodată. Din câte știu eu, dansul și râsul sunt cele mai bune uși, cele mai naturale și e cel mai ușor de ajuns la ele. Dacă dansezi cu adevărat, gândirea se oprește. Dacă vei continua, dacă te învârți în continuare, devenind un vârtej - toate limitele, toate diviziunile sunt pierdute. Nici măcar nu mai știi unde se termină corpul tău și unde începe existența. Te topești în existență, iar existența este topită în tine; poți trece peste toate limitele. Și dacă dansezi cu adevărat nu controlând-o, ci lăsând-o să te controleze pe tine, permițându-i să te posede,€“ dacă ești posedat de dans, încetezi să gândești.

Același lucru se întâmplă cu râsul. Dacă ești posedat de râs, gândirea încetează.

Râsul poate fi o introducere frumoasă la starea de a nu gândi.

Meditația - Prima și ultima libertate - Osho

De la Diana Ciubotaru - psihologul din Iași