Ce fac dupa trezire?
Continuând tema de ieri, a procesului de trezire si asumare a trezirii spirituale, am ajuns la un punct extrem de important pe această cale. Momentul în care am început să vorbesc despre schimbarea mea ca fiind ceva ce EU am înfăptuit: adică nu a fost ceva ce s-a întâmplat, ci eu ”am întâmplat-o„ începând de la gânduri și mergând până la fapte. În acest act al ”vorbirii despre”, era mai mult ideea de a răspunde celor care mă întrebau decât de a convinge sau impune ceva.
Mergând înainte pe cale au apărut alte efecte: confruntarea tuturor demonilor interiori. Aici începe ceea ce eu numesc ”noaptea neagră a sufletului”. Am avut curajul de a confrunta toții demonii, acceptând că sunt ai mei, fără scuza că mi i-a transmis, trimis, crescut sau implementat altcineva. Această topică este permanent în lucru și la acești demoni le spun programe-sună mai elegant și mai puțin amenințător pentru ele. Pentru că sunt niște supărăcioase și viclene. Cum m-am prins de cîte unul, se ascunde sau se preface că e reeducat, doar doar nu voi renunța să îl folosesc. E distractiv până la urmă cînd îți dai seama că e doar un program…nu ești tu..nu ai cum să fii tu.
Greul schimbării este acest proces constant de reconstrucție. Aici e nevoie de cel mai mare sprijin, ghidaj și acea atitudine de care am vorbit atât de mult: să fii de partea ta. Vom avea un articol numai despre asta. Chiar e ingredientul secret al reușitei.
Ne auzim curând, cu drag, pentru căutătorii mei. Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi
