Ecuatia dependentei
Ecuatia dependentei
by psihoterapeut în supervizare Adrian Stogrea
Impulsul natural de a face sau de a lua orice e necesar pentru alinarea suferinței sau pentru creșterea confortului reprezintă baza oricărui comportament care conduce la o dependență.
Ca ființe umane, avem cu toții dorințe și nevoi, pe care ne străduim să le împlinim prin alegerile și acțiunile noastre. Adesea încercăm să ne satisfacem aceste nevoi cu lucruri din exterior și totuși, la un nivel mai profund, știm că golul interior nu poate umplut in acest fel. Compulsia de a avea, a atinge, a realiza și de a dobândi nu va duce la o liniște care să dureze sau la satisfacție interioară.
Specia umană este extraordinar de creativă în abilitatea de a nega consecințele negative ale obiceiurilor și de a justifica alegerile autodistructive. Aceste obiceiuri dau naștere suferinței, dar totuși sunt momente când pare prea dureros să iei viața în piept și soluțiile rapide de alinare sunt aproape irezistibile. Cu cât este mai rapidă rezolvarea cu atât este mai scurt răgazul și cu cât e mai scurt răgazul, cu atât mai ușor se instalează dependența. Când efectul a dispărut, nemulțumirea, suferința și vinovăția sunt atât de intense, încât singurele opțiuni reale sunt o schimbare durabilă sau o doză și mai mare.
In termeni de nevoi intime, oamenii cu dependențe nu sunt cu nimic diferiți, ci aleg soluții inacceptabile social sau cu efecte distructive asupra corpului, minții și sufletului. Cum ar fi dacă am privi dependența ca pe o soluție care nu (mai) dă rezultate?
Multe abordări terapeutice susțin anularea soluției disfuncționale, fără a valida nevoia primară din spatele ei. Intervențiile moralizatoare și mobilizatoare se sparg val după val de zidul frustrării și al deznădejdei. Rezultatul este acumularea unei energii uriașe, căci impulsul natural susține satisfacerea acestei nevoi și tocmai această energie poate fi folosită pentru vindecare și transformare. Majoritatea celor prinși în spirala unui obicei distructiv poartă cu ei multe neînțelegeri cu privire la natura afecțiunii lor. Înlocuirea acestor credințe false, a gândurilor ce însoțesc acest proces interior, este începutul călătoriei către vindecare.
Am putea alătura validarea nevoilor și înlocuirea credințelor într-o formulă similară cu celebra ecuație a lui Einstein: E=Ng² (E=energia, N=nevoia, g=gândurile asociate). Canalizarea acestei energii către găsirea soluțiilor alternative sănătoase poate reprezenta cheia ieșirii din labirint, căci, nu-i așa, orice problemă are soluția inclusă.
Nu pot să-l pomenesc pe marele fizician fără să-mi amintesc definiția pe care el a dat-o nebuniei:”să faci același lucru în mod repetat și să te aștepți să obții alt rezultat”. Personal, am alte pretenții și speranțe de la specia din care facem parte.
Psihoterapeut în supervizare Adrian Stogrea
Gamma Clinic by Gamma Institute
http://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie
