Psihoterapeutul - autoportret
Psihoterapeutul - autoportret
by psihoerapeut sub supervizare Mădălina Belcescu
Când mă întreabă oamenii cu ce mă ocup, mi se pare dificil să definesc ceea ce face un psihoterapeut. Nu pentru că nu aș avea un răspuns, ci pentru că fiecare experiență din cabinet poate deveni atât de personală și de diferită de cea anterioară încât ar fi dificil de încadrat într-un tipar. Dar, pentru a bucura mintea cea atât de dornică de clasificări, dacă ar trebui să pun psihoterapeutul într-o categorie aș spune că e un călăuzitor. Poate fi un ghid cu atestat profesionist, dar termenul de călăuză mi se pare mult mai potrivit deoarece o călăuză îți arată calea și în același timp te lasă să o experimentezi în voie. Psihoterapeutul e o călăuză ce nu se supără că ai vrut să te pierzi pe străduțele cele mai întunecate ale minții tale, ci e mereu acolo să îți arate calea spre lumină știind că e alegerea ta dacă o urmezi sau nu.
Psihoterapeutul NU e un fel de guru spiritual sau un „rezolvitor de probleme”, deși uneori și-ar dori ca oamenii să creadă despre el că are puteri mai mari decât cele reale. Dacă clientul are încredere în puterea psihoterapeutului de „a-i rezolva” situația, de fapt el are încredere că situația sa se va ameliora și va face eforturi în această privință. Până la urmă nu psihoterapeutul îi dă o rezolvare, ci încrederea personală în existența unei soluții.
Mă mai gândesc la psihoterapeut ca la un antrenor care își impulsionează clienții să atingă performanțe cât mai mari; unii obțin rezultate mai bune, alții mai puțin pentru că depinde în primul rând de „talentul” clientului de a reflecta asupra propriei persoane. Da, psihoterapeutul e un expert în analiză și introspecție și te poate ajuta să capeți perspective noi asupra propriei situații, dar asta nu înseamnă că va face el toată munca pentru tine: e vorba despre propria persoană, deci tu știi cel mai bine cum se leagă toate elementele cheie, psihoterapeutul doar îți arată cum să le descâlcești. Și te ajută să le reîmpachetezi într-o nouă perspectivă asupra propriei persoane, eventual una care să îți și placă!
Da, sigur psihoterapeutul e un expert, a citit mult despre teorii care explică ceea ce tu intuiești doar că ți se întâmplă, dar asta nu înseamnă ca a experimentat tot ce îi povestește clientul. Nici nu ar avea cum, și nu experimentarea îl face expert, ci faptul că înțelege diferit mecanismele psihicului astfel încât situația haotică pe care i-ai prezentat-o să aibă sens și eventual, o dezlegare.
Poate că psihoterapeutul e și un fel de medic, pentru că știe cu siguranță ce ar fi sănătos să faci pentru a obține acea remediere pe care ți-o dorești, dar asta nu înseamnă că deține o soluție absolută sau un tratament miraculous. „Leacul” se va prepara împreună cu clienții și cu cât participă mai mulți membri ai familiei la această transformare, cu atât soluția va fi mai sustenabilă.
Nimeni nu s-a născut învățat, așa că și psihoterapeutul are nevoie să fie călăuzit prin sprijin colegial și supervizare. Cine afirmă că nu are nevoie de ghidaj în munca terapeutică se minte plin de autosuficiență.
Desigur că psihoterapeutul e în primul rând om, are și el întrebări, dubii, neliniști; diferența este că el are un antrenament al schimbării de perspectivă cu care jonglează atunci când lucrurile au nevoie de o recadrare. E un jongleur și deseori un vizionar pentru că el anticipează calea, dar în același timp are răbdarea pe care o are o călăuză obișnuită cu drumul mai anevoios al cunoașterii de sine prin comparație cu efortul vizibil făcut de un neinițiat.
Inițiați sau nu, cu toții suntem pe același traseu evolutiv. Important este că, dacă ne rătăcim, să ne orientăm după călăuze pentru că ele ne pot arăta calea.
Cu sinceritate,
Mădălina Belcescu
Psihoterapeut de familie şi cuplu sub supervizare
http://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie
