Adaugă comentariu nou

Sunt pur şi simplu special(-ă)!
by  psihoterapeut în supervizare Mihaela Cojan

După ce ieşi cu bine sau mai puţin bine din ceea ce ar trebui să fie pentru noi toţi perioada cea mai frumoasă a vieţii - copilăria, te îndrepţi cu paşi hotărâţi şi grăbiţi spre mirajul adolescenţei. Vârsta magică a primelor revendicări, a primelor cuceriri şi a primei eliberări. Dincolo de rebeliunea resimţită de părinţi  cu mai multă sau mai puţină forţă în funcţie de câtă încredere şi independenţă au ştiut sau au vrut să ne dea, adolescenţa presupune şi o primă criză puternică de identitate. Acum apare obsesiv întrebarea „Cine sunt eu?”  la care se adaugă şi „Prin ce sunt eu special?”.  Există în noi toţi o dorinţă puternică de a ne simţi speciali. Problema e că, prin permanenta comparaţie cu ceilalţi, de foarte multe ori ajungem să ne simţim exact invers. Şi astfel această criză de definire a propriei identităţi, care se vrea super şi în mod pozitiv deosebită de ceilalţi se prelungeşte dincolo de 18 ani.

Între 20 şi 40 de ani urmează o intensă perioadă de căutări, de lupte şi de zbateri pentru a-ţi face şi tu un rost: un job bun, o casă, o familie,etc., şi a deveni astfel cineva. De, ca tot omul cu scaun la cap,  cu un rost în viaţă. Şi când zici că ai reuşit totuşi să faci câte ceva,  îţi dai seama că eşti deja cam la jumătatea vieţii şi atunci te izbeşte din nou: comparaţia. Şi acum, ca şi în trecut, acest proces al comparării cu ceilalţi nu face decât să-ţi adâncească neliniştea, nesiguranţa şi starea de insuficienţă. Pentru că oricât de multe lucruri ai fi reuşit şi oricât de multe ai avea, întotdeauna se va găsi cineva ’mai ceva’ ca tine! Atunci, care-i soluţia? Cum putem depăşi aceste praguri critice ale existenţei noastre astfel încât să trecem prin ele cu fruntea sus, de fiecare dată?

Punctul de plecare este întotdeauna momentul prezent. Şi nu mă refer aici la simpla clipă de acum sau la ziua de azi. Ci la acel moment magic al conştientizării de sine, al trăirii ca fiinţă unică şi specială prin însăşi existenţa ei! Este momentul în care realizezi că tu eşti actorul cel mai important din viaţa ta şi că ai tot dreptul din lume să te simiţi şi să te crezi special pur si simplu! Fără comparaţii! Dacă ajungi să trăieşti măcar o data în viaţă acest moment nu-l vei mai uita şi, mai mult, vei şti să îi înveţi şi pe alţii (mai ales pe copii tăi!) să se bucure de unicitatea lor, astfel că de fiecare dată când vei mai cădea în păcatul comparării îţi veni reveni instantaneu la esenţă: cea a fiinţei tale.

Dacă încă nu ai trăit un astfel de moment, nu e nici o problemă! Faptul că ai citit aceste rânduri astăzi este deja un prim pas spre întâlnirea cu unicitatea ta!

Cu drag,

Mihaela Cojan

Psihoterapeut sub supervizare

http://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie