Despre copii si animalute (I)
Despre copii și animăluțe (I)
by psiholog clinician Diana Muntean
Cu ani în urmă, o doamnă doctor româncă, plecată la muncă în Franța, m-a sunat să îmi ceară ajutorul referitor la starea sa de depresie, oboseală cronică și sentimentul dureros de singurătate pe care-l trăia. Nu dorea să ia în considerare o variantă medicamentoasă, psihoterapia costa scump și se plângea de lipsa de timp pe care și-ar fi permis să îl aloce unei abordări de durată. "Ok, atunci varianta cea mai eficientă, cu efecte rapide, este să vă luați o pisică!" Îmi amintesc și acum tonul din vocea ei care degaja un puternic scepticism. Nu știu dacă doamna și-a procurat un animal de casă până la urmă, însă recomand și acum cu încredere un animal domestic ca având efecte benefice, demonstrate, asupra sănătății noastre mentale, sociale și fizice.
O meta-analiză recentă (2012) publicată în Frontiers of Psychology, cu autori din Germania, Suedia și Austria - analizând un număr mare de studii care au luat în considerare efectele psihologice și psihofiziologice în interacțiunile om-animal - a relevat o serie de concluzii interesante valabile pentru adulți și copii. Asupra copiilor, contactul cu animăluțele este benefic din cel puțin patru domenii importante de vedere: fizic, social, emoțional și al învățării. Ca modalitate de interacțiune, două sunt relevante: terapia asistată de animale (desfășurată în sesiuni/ore, în cadru profesional) și deținerea sau contactul cu animale domestice (cățeluși, pisicuțe, păsări, iepurași, hamsteri, țestoase ș.a.).
Ca mecanism fundamental implicat în explicarea efectelor pozitive, autorii lansează ipoteza activării sistemului ocitocinergic și rolul său asupra modulării stresului social. Ocitocina mai este numită și "hormonul empatiei".
În articolul următor ne vom lansa în prezentarea efectelor pozitive pe care le au animăluțele în viața copiilor, cu mențiunea că: pentru copii mai echilibrați psihic, mai inteligenți emoțional și mai sociabili, lăsați-i să se bucure de compania simpaticelor și inteligentelor necuvântătoare!
Cu drag,
Diana Muntean
psiholog clinician
