Despre copii si animalute (II)
Despre copii și animăluțe (II)
by psiholog clinician Diana Muntean
Când am ales ca fiica să dețină o pisicuță, mai încercasem deja variante cu un hamster și peștișori. Primul nu fusese "dresat" - de către posesorul anterior - să accepte un contact prietenos cu oamenii. Peștișorii, nici nu se pune vorba că ar fi interacționat într-un mod mai "sociabil" cu noi. Apoi solicitarea a venit clar și simplu: "mă simt cam singură, mi-aș dori un companion care să semene ca stil cu mine".
Efectele benefice pe care contactul cu animăluțele le aduc copiilor sunt multiple. Dar cele mai importante pe care le relevă nu doar experiența, ci și studiile clinice au demonstrat că:
a) Modificările endocrine și cardiovasculare la contactul cu animale domestice produc o scădere ușoară a ritmului cardiac și a tensiunii arteriale, efecte care induc o stare de relaxare și bine psihic. Scăderea nivelului cortizolului salivar și plasmatic este dovada reducerii stresului în organism. Activizarea fizică atunci când se joacă sau plimbă câini, de exemplu, este similară unor exerciții fizice pentru copiii care au prea puțin timp pentru practicarea unor sporturi.
b) S-au constatat efecte semnificative în îmbunătățirea interacțiunilor și funcționării sociale, interacțiunea cu animale fiind, per se, o formă de comportament social. Nu doar la copiii cu autism, dar și la cei care suferă de carențe în motivația de interacțiune socială - prin deprivare, tulburări de afect sau de atașament - se relevă îmbunătățirea dorinței și motivației de interacțiune, scăderea nivelului de anxietate și a fricii.
Creșterea empatiei și asumarea unor responsabilități de îngrijire și joacă pentru animăluțe reduce, printr-un mecanism indirect, agresivitatea și sporește calitățile asociate inteligenței emoționale și integrarea socială. Amintim aici și o stare de conștientizare îmbunătățită, derivată din postura de observator (al comportamentelor animalelor) dar și o mai bună înțelegere a propriilor comportamente și abilități adaptative, deasemenea importante în inteligența socială.
c) Efectele pozitive în învățare derivă din întărirea funcțiilor executive, în special a atenției, constatate la copiii care au avut de rezolvat diferite sarcini la clasă - în prezența unor cățeluși: aceștia nu doar au demonstrat o atenție sporită față de profesori - comparativ cu lotul martor - dar au obținut performanțe mai bune la viteza de lucru în sarcinile date, înțelegerea mai bună a instrucțiunilor și stimularea imitației. Nu în ultimul rând, sentimentul de singurătate și izolare va fi înlocuit cu un sentiment mai plenar de apartenență, acceptare, camaraderie și distracție.
Desigur, părinții (cei mari) vor sta alături de cei mici și reprezintă pilonii care își asumă responsabilitățile principale, mai "serioase", în îngrijirea ființelor cuvântătoare sau necuvântătoare care ne umplu viața.
Cu drag,
Diana Muntean
psiholog clinician
