Copilul meu trăiește cu frică. Cum pot să îl ajut să depășească o frică nefondată?
Copilul meu trăiește cu frică. Care e limita dintre o frică utilă și o frică exagerată?
Cum pot să îl ajut să depășească o frică nefondată?
by psiholog Luiza Brînză
Temerile și fricile copiilor apar încă din primele luni de viață; ele pregătesc organismul pentru reacție de apărare, de luptă sau fugă, în situații periculoase. Acesta este un nivel de teamă util și considerat sănătos și de înțeles. Acest tip de frică este utilizat când învățăm copiii să nu traverseze strada prin locuri nemarcate sau nesemaforizate, să nu accepte dulciuri sau medicamente de la străini, să stea departe de foc ș.a.
Frica exagerată este ușor de observat atunci când reacțiile copilului sunt pe măsură: expresie facială de spaimă (musculatura facială căzută, gura întredeschisă, pupile dilatate), crize de plâns, țipete. Fricile nerezolvate ale copilăriei însoțesc adultul în viața de zi cu zi. Acesta va evita, conștient sau nu, să întreprindă anumite activități. În spatele retragerii stă o frică, mai puternică decât cea inițială și uneori dificil de identificat.
Din punct de vedere psihologic, de multe ori un copil căruia îi este frică de ceva (întuneric, câine, dentist, etc) este un copil căruia îi este frică de unul dintre părinți sau de o altă persoană percepută de el drept autoritate și pe care îl găsește la fel de infricoșător / generator de panică și de nesiguranță la nivel subconștient, precum găsește întunericul sau câinele sau dentistul. Fiți conștienți de acest aspect, dincolo de credința ”eu știu mai bine”; aceasta este o percepție din partea copilului! Urmăriți cum evoluează relația cu propriul copil. Discutați cu el când este relaxat, căci cu siguranță puteți obține răspunsuri care vă vor da indicii exacte de cine anume îi este copilului frică dintre adulții din viața sa, frică pe care el o asociază și o transpune simbolistic pe alt plan.
Probabil ca unul dintre cele mai delicate și bune lucruri de suflet pe care un părinte le poate face când se confruntă cu fricile copilului său este să admită din propriile frici din copilărie și să le povestească. Părintele poate liniști copilul asigurându-l că știe cum se simte când are o frică și că aceste frici vor trece dacă dorește ca ele să treacă. Fiți mereu prezent și asigurați-l că pericolul nu este unul real!
Dacă aveți îndoieli și situația pare ieșită de sub control, solicitați și opinia unui specialist!
Cu drag,
Luiza Brînză
psiholog GAMMA KIDS by Gamma Institute
http://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie
