Empatia și agresivitatea la copii
Empatia și agresivitatea la copii
by psih. Diana Muntean
Dacă în urmă cu câteva decenii conceptul de inteligență generală era asociat succesului în viață, mai nou prinde teren paradigma conform căreia inteligența socială este un factor vital în determinarea succesului. Empatia este inclusă sistemului conceptual de inteligență emoțională, ca atare, dacă ne dorim copii inteligenți social, antrenamentul empatiei este esențial.
Oamenii, ca ființe sociale, sunt puși frecvent în postura de a se adapta la contexte de interacțiune socială. Desigur, aceste tipuri de interacțiuni sunt diverse și complexe și necesită achiziția și dezvoltarea unor serii de comportamente și atitudini prosociale, care însă nu sunt neapărat specific umane, dar prezintă anumite particularități care sunt influențate de mediul social cu care venim în contact. Dezvoltarea empatiei la copii este legata de dezvoltarea moralității (Papalia, Olds & Feldman, 2009). Dezvoltarea morală, la rândul ei, sporește o dată cu creșterea capacităților cognitive. Pe măsura ce cresc, copiii devin capabili de raționamente mai complexe în ceea ce privește aspectele morale.
Empatia, pe scurt, este acea abilitate de a înțelege cum gândește și simte o altă persoană, în limbaj comun: "a încerca să fi în papucii altuia". Conceptul de empatie, în sens mai larg, include: 1) cunoașterea stării interne, a gândurilor și sentimentelor altei persoane, 2) adoptarea posturii sau potrivirea răspunsului neural cu a celui observat, 3) simt ceea ce simte celălalt, 4) intuirea a ceea ce ar putea face o altă persoană într-o anumită situație, 5) imaginarea a ceea ce va gândi și simți o altă persoană într-o anumită situație, 6) distres care apare când suntem martori la suferința sau durerea altcuiva, 7) simt compasiune pentru o persoană în suferință. Observăm, așadar, multiplele fațete pe care le acoperă conceptul de empatie.
Studiile referitoare la funcțiile empatiei pot întâmpina probleme metodologice și controverse teoretice. În orice caz, rolul empatiei ca variabilă importantă este deja stabilit în multe discipline. Empatia la copii poate media înțelegerea socială, competența emoțională, comportamentele prosociale și morale, compasiunea și grija, reglarea agresivității și a altor comportamente antisociale (Decety, Michalska, 2009. Decety, Icked, 2011). Subliniem că empatia nu este echivalentă cu competențele personale sau interpersonale și nu este nici un elixir magic care produce automat comportamente prosociale, dar este un factor important în matricea variabilelor dezvoltării care mediază procesele cognitive și comportamentale.
Empatia joacă un rol important în medierea comportamentelor prosociale, cum ar fi cooperarea, ajutorarea, dărnicia și alte acțiuni altruiste. Deși studiile au găsit o relație pozitivă între empatie și comportamentele prosociale, la copii, această relație diferă în funcție de nivelul și modul de măsurare a empatiei, specificitatea comportamentelor studiate, vârsta subiecților, situațiile studiate. Cele mai consistente rezultate le regăsim în studiile care iau în considerare empatia și cooperarea (Feshbach, 1984, 2009).
La polul opus, o empatie scăzută corelează cu agresivitatea crescută, în special la băieți (Feshbach, 1982, Eisenberg, 1988). La baza acestui efect, modelul tricomponențial cognitiv-afectiv al empatiei sugerează câteva mecanisme care ar determina scăderea agresivității și sporirea comportamentelor prosociale la copii prin întărirea empatiei: abilitatea de a discrimina și eticheta sentimentele celorlalți în situații de conflict, abilitatea cognitivă de a analiza situația conflictuală din perspectiva altei persoane și responsivitatea afectivă (care are un rol esențial în reglarea agresivității). Agresivitatea implică, desigur, o acțiune care poate provoca durere, suferință. Oamenii, datorită sistemului de "neuroni-oglindă" din creier (Rizzolatti, G. 1980-1990), reacționează emoțional la vederea suferinței. Empatia poate media agresiunea prin inhibarea acțiunii care produce durerea/rănirea. Pentru copii, este indicată antrenarea comportamentelor prosociale per-se, pe lângă, desigur, dezvoltarea abilităților empatice de tip cognitiv și afectiv.
Copiii agresivi sunt evitați în mod sistematic de către ceilalți copii. E evident, în acest caz, cum preșcolarii care au probleme cu agresivitatea dezvoltă dificultăți majore de contact social cu semenii de aceeași vârstă, respingerea duce la frustrare și furie, ceea ce întărește cercul vicios al agresiunilor (Hamlin & Bloom, 2011, Eisenberg, 2010). Rolul nostru ca adulți care lucrăm cu copii sau ca părinți care îi ajutăm să răzbească în viață - pentru o dezvoltare armonioasă - este să le oferim un model parental și uman bazat pe empatie, altruism, compasiune, tratare corectă, înțelegerea emoțiilor, moduri de gestionare adecvate și control asupra emoțiilor.
Cu drag,
Diana Muntean
Psiholog clinician autonom
GAMMA KIDS by GAMMA Institute
http://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie
