De ce am ales dansul?
Proiectul a pornit de la identificarea unei probleme în ceea ce privește adresabilitatea persoanelor și a tinerilor în special la serviciile de dezvoltare personală și psihoterapie, chiar și în condițiile în care aceste servicii le sunt absolut necesare (șomaj crescut la tineri, stări de anxietate și atacuri de panică, depresia care are cote semnificative în rândul tinerilor, dificultăți de integrare și de accesare a educației pe tot parcursul vieții, dezvoltarea comportamentelor distructive – dependențe de substanțe, jocuri de noroc, internet).
Acest fapt se perpetuează din cauza unei slabe informări a populației și încă a nediferențierii dintre psiholog și psihiatru. S-a constatat că tinerii sunt mult mai resposivi la metode non-formale de lucru, iar în condițiile în care terapia prin dans și alte metode expresive dau rezultate semnificative în cazul tulburărilor de anxietate, depresie, stimă de sine scazută, izolare socială etc, împreună cu partenerii noștri am considerat că este vitală centralizarea acestor beneficii și transformarea art-terapiei într-o practică curentă în domeniul tineretului sub formă standardizată. Aici intervine și nevoia specialiștilor din domeniul tineretului de a dispune de date concrete, corecte și centralizate vis-à-vis de utilizarea dans-terapiei și a exercițiilor practice pe care le pot implementa în activitățile cu tinerii. Astfel de metodologii există mai mult la nivelul comunității americane și mai puțin în Europa, de aceea este nevoie de o adaptare a curriculelor la specificul cultural.
Dansul ca limbaj universal si beneficiile lui terapeutice
Mai întâi a fost cuvântul…? Ba nu… mai întâi a fost dansul particulelor în univers, mult mai târziu a apărut omul, apoi emoția și nevoia lui de a o exprima. Bucuria sau tristețea, frica sau curajul, înfrângerea sau victoria, boala sau vindecarea, toate aceste stări au fost transpuse încet de-a lungul sutelor de ani în gesturi, iar dansul a fost rezultatul.
Ce poate fi mai semnificativ și evident decât existența dansului la toate popoarele lumii din cele mai vechi timpuri, ca un numitor comun, ca un limbaj universal, ca parte importantă din viața tribală și culturală, pe care toți, indiferent de religie sau culoare îl înțelegem. Dansul, până nu demult, conecta omul cu natura, se identifica cu mișcarea animalelor, cu cea a elementelor vieții sau celebra o etapă importantă precum nașterea, moartea sau orice alt eveniment deosebit. Mișcarea este esențială pentru supraviețuire, înțelegerea mediului înconjurător, adaptarea la acesta, controlul acestuia și conectarea cu ceilalți.
Se consideră că dansul este despre corpul uman și despre mișcare și joacă un rol important în procesul individual de atingere a autenticității. Acest proces se referă la dezvoltarea unei congruențe între corp, minte și spirit. Folosirea corpului ca instrument terapeutic și cathartic este o tradiție veche în diferite culturi. În multe societăți primitive, dansul a fost o acțiune de bază și necesară precum mâncarea sau dormitul. Considerat o modalitate de a te conecta cu natura, dansul permite exprimarea și comunicarea emoțională. Dansurile au însoțit schimbările majore în viața umană (naștere, căsătorie, moarte), promovând astfel integritatea omului - atât integritatea personală, cât și integritatea ca valoare socială.
Mișcarea reprezintă un instrument elementar de comunicare care sporește exprimarea emoțiilor, conectarea simțurilor și acțiunilor cu conțtiința de sine, poate fi baza pentru învățarea și dezvoltarea cognitivă și pentru interacțiune socială. Terapia prin dans a fost prezentă dintotdeauna, iar noi doar o redescoperim și o redefinim conform existenței noastre de acum. Terapia prin dans, combină mișcarea întregului corp, simultan cu accesarea nivelului emoțional și mental prin intermediul dansului liber, obținându-se astfel efecte curative asupra stării de bine a persoanei.
Originea terapiei prin dans și mișcare se află în dansul modern, deoarece acesta este bazat pe exprimare directă și mișcare spontană distanțându-se de natura formală a dansului și permițând în acest fel exprimarea lumii interioare a clientului fără respectarea unor standarde estetice. Terapeuții au descoperit diferite metode de a-i învăța pe clienți să se miște astfel încât să se poată exprima singuri, metode prin care să permită stării interioare a clientului să influențeze mișcarile și mișcării să influențeze psihicul.
Dansul ca metoda non-formala de educatie
Dans-terapia, ca instrument psihoterapeutic și de vindecare, pornește de la ideea că mintea și corpul sunt inseparabile. Premisa de bază este că mișcările corpului reflectă emoțiile și stările afective și că schimbările mișcărilor corporale pot duce la schimbări și la nivelul psihicului nostru, acest fapt contribuind la dezvoltare personală și creșterea stării de bine. Utilizarea mișcării și în particular, a dansului, are un efect cathartic și este la fel de vechi, ca și origine, ca și dansul în sine. Ajută persoanele să se exprime, să-și comunice emoțiile în fața altora și să se conecteze cu natura și mediul înconjurător.