Aprilie 2017

Cum ne iertăm parintii

cum_ne_iertam_parintii_psiholog_florina_pascariu.jpgCum ne iertăm părinții
by psih. Florina Pascariu

Deseori, unora li se întămplă să se maturizeze mai devreme și asta pentru că, copilăria pe care au avut-o nu a fost una prea fericită. Bineînțeles se poate întâmpla și invers (depinde de la caz la caz), ca adulții să se poarte ca niște copii. De pildă, unora li se întâmplă să se afle într-o situație mai dificilă, să aibă o problemă sau pur și simplu să li se dea o sarcină de rezolvat la serviciu și prima reacție sau primul gând pe care îl au, să fie „nu știu” sau „nu pot face acest lucru”, o stare de disconfort. 

Nu mai vreau să mă cert! - workshop pentru copii

workshop_25_aprilie_2017.jpgNu mai vreau să mă cert! - workshop pentru copii
by psih. Luiza Brînză

Mai devreme sau mai târziu, copiii întâmpină situații de nemulțumire sau dezacord. De regulă aceste situații le soluționează adulții aflați în preajmă. Dar ce se întâmplă atunci când copiii au conflicte? Știu ei să găsească o soluție potrivită pentru părțile implicate?  Înscrie-te!

Cum te prinde din urma propria copilarie

imag_articol.jpgCum te prinde din urmă propria copilărie
by psih. Lavinia Gîtlan

Îndrăznesc să cred că majoritatea adulților (și aici mă includ și pe mine) uită uneori că au fost copii. Pare greu de crezut, în special pentru cei care au la rândul lor copii. Te gândești că pentru ei e mai simplu să-și amintească, doar se joacă toată ziua cu fiii sau fiicele lor. E ca și cum după ce scapi teafăr și nevătămat din adolescență, te încalți direct cu pantofi de adult și pornești pe drumul maturității. Și mergi așa pe repede înainte, încercând să bifezi cât mai multe obiective realizate, te mai împiedici, te scuturi, cum poți și cu ce resurse ai.  Copilăria devine un obiectiv îndepărtat, un capitol demult închis, cel puțin așa crezi și îți vezi în continuare de treburile de adult care ți-au acaparat toată viața. 

  • ‹
  • 2 din 2
  •