Copiii din spatele diplomelor

Copiii au o capacitate foarte mare de a se dezvolta pe mai multe planuri, de a desfăşura activităţi diverse, care implică creativitate, inteligenţă, sociabilitate, capacitate de adaptare şi multe altele. Auzim tot mai des în jurul nostru de copii care au rezultate excepţionale în diferite domenii. Pe lângă grădiniţă sau şcoală, mulţi copii merg la activităţi precum tenis, şah, dans, meditaţii, limbi străine, fotbal, karate, etc, lista fiind foarte lungă. Dar oare cum îi modelează toate aceste activităţi pe copii?
Pe de o parte, le cultivă încrederea în forţele proprii, le stimulează gândirea, imaginaţia, creativitatea, îi ajută în dezvoltarea inteligenţei emoţionale, dar, pe de altă parte, competitivitatea excesivă, prezentă în multe dintre aceste activităţi are şi consecinţe negative. Copiii ajung să aibă un program încărcat, de câte 8 – 10 ore pe zi şi simt presiunea rezultatelor excepţionale. Astfel, există riscul ca plăcerea desfăşurării activităţii în sine să nu mai fie motorul care îi pune în funcţiune. Mulţi dintre ei ajung să dezvolte o adevărată dependenţă de succes şi o teamă de a nu greşi, de a nu ieşi pe locul II într-o competiţie, având o toleranţă foarte scăzută la eşec. Ei se definesc prin succes şi se identifică cu acesta, uitând că în spatele diplomelor şi a premiilor se află copilul care are nevoie să se joace, să alerge, să se bucure, să facă activităţi spontane, în funcţie de cum simte pe moment. Totul devine o cursă contra-cronometru, iar când cerinţele cresc, ei se simt copleşiţi de stres şi de presiunea timpului, devenind irascibili şi confuzi în ceea ce priveşte managementul emoţiilor negative pe care încep să le simtă.
Ca adulţi, putem îndruma copiii spre activităţile care îi pasionează, dar pe lângă încurajarea succeselor obţinute, să îi valorizăm pentru tot ceea ce sunt ei şi mai ales pentru lucrurile pe care le fac din pasiune şi în care pun suflet.