Copiii noştri - oglinda noastră
by psihoterapeut în supervizareMihaela Cojan
Nici un curs de dezvoltare personală nu poate fi atât de relevant şi de edificator ca o zi de observare a propriului tău copil pentru a te cunoaşte cu adevărat şi a înţelege cum eşti, ce faci şi ce obţii în urma acţiunilor tale.
Din păcate însă obişnuim să ne tratăm copiii ca pe nişte fiinţe mici, neajutorate, a nimic-ştiutoare şi a nimic-înţelegătoare. Suntem atenţi să nu cumva să greşească, să nu se lovească, să nu strice lucruri. Ne străduim cât putem să le impunem nişte reguli, să le îngrădim atent dorinţele, să le controlăm fiecare mişcare iar toate astea, desigur pentru siguranţa lor. Vrem să fie liniştiţi, politicoşi, să fie primii în clasă, şi eventual şi campioni la ceva... Din toată inima le dorim doar binele şi suntem convinşi că asta se poate dacă evităm răul. Dacă mereu avem grijă să nu... Asta când avem timp să ne ocupăm de ei. Există însă destui părinţi care nici pentru asta nu mai au timp, iar lucrurile ajung destul de repede să scape de sub control din păcate.
Din fericire copiii noştri sunt parcă din ce în ce mai isteţi şi mai dezgheţaţi. Cu siguranţă sunt mai liberi decât noi în gândire, simţire şi acţiune. Astfel că nu de puţine ori ne surprind şi ne sfidează alegând încă din primii ani de viaţă să facă exact contrariul a ceea ce le spunem să nu facă. Prima reacţie în faţa acestor obrăznicii, fireşti de altfel, este de obicei cearta iar a doua pedeapsa, iar gama de pedepse este parcă nesfârşită...
Dar dacă în loc să-i pedepsim pentru pozna sau vorba urâtă pe care au spus-o, ne-am opri să ne întrebăm de unde a venit asta? Ce vrea acest copil să ne spună de fapt? Cu siguranţă ştia că va face ceva greşit, şi totuşi a făcut-o. Ce anume vrea să ne transmită?
Dincolo de aceste situatii însă, orice ocazie de a ne observa pur şi simplu copilul este utilă pentru a învata despre noi, despre valorile noastre, despre ce suntem şi ce putem deveni. O zi în parc poate fi plină de răspunsuri. Dacă ceea ce vedem la copilul nostru nu ne place, înainte de a-l pedepsi poate ar fi bine să ne întrebăm de unde a preluat el acel comportament? Ce mesaje a primit în legătură cu acea acţiune, ce a înţeles că are de făcut în acele situaţii şi ce a ales să facă? Nu degeaba se tot vorbeşte despre „cei 7 ani de acasă” ca fiind hotărâtori pentru evoluţia ulterioară a viitorului om. Nu poţi înţelege decât ceea ce ţi se explică. Nu poţi învăţa decât ceea ce ţi se arată. Nu poţi cunoaşte decât ceea ce ţi se dezvăluie. Nu poţi iubi decât aşa cum ai fost iubit.
Nu degeaba se spune că apariţia unui copil îţi îmbogăţeşte viaţa. Doar că expresia asta nu se referă neapărat la mai multe responsabilităţi, mai multă treabă şi mai multe griji. Ci tocmai la ceea ce putem învăţa noi de la copiii noştri. Ia-ţi timp într-o zi doar pentru a fi cu copilul tău, măcar pentru câteva ore. Observă-l cu curiozitate, urmăreşte-l cu blândeţe şi ascultă-l cu seriozitate şi cu dorinţa sinceră de a-l înţelege, şi vei afla lucruri uimitoare, atât despre el cât şi despre tine.
Iar dacă vei vrea să-mi împărtaseşti din experienţa avută aştept cu drag mesajele tale la adresa de e-mail: psychology@gammainstitute.ro.
Cu cele mai bune gânduri,
Mihaela Cojan
psihoterapeut în supervizare
http://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie
Adaugă comentariu nou