[[{"type":"media", "view_mode":"media_large", "fid":"341", "attributes":{"class":"media-image alignleft size-medium wp-image-1206", "typeof":"foaf:Image", "style":"float: left; margin-right: 10px;", "width":"300", "height":"187", "alt":"Există viață după moarte-mergi în rai sau în iad (49)"}}]] Familia are o memorie dincolo de amintirile ei. Ceea ce iese la lumina din această memorie este un dar. Dar, nu totul iese la lumina. Ceea ce îi este esențial, esența ei, rămâne ascunsă privirilor noastre, de exemplu originea și scopul ei. Putem folosi ceea ce este dezvăluit, dar nu îl putem deține și nici nu putem merge mai departe decât ceea ce ni se arată.
Ceea ce iese la lumina nu divulga tot ceea ce este ascuns și protejat. Lucrurile ne sunt dezvăluite în anumite limite. Iar opiniile noastre adesea se interpun, punând în umbră ceea ce a ieșit la suprafața. O opinie, imediat ce s-a format, ne constrânge să rămânem subiectivi și asta stă în calea cunoașterii.
Dacă ne centrăm atunci când lucrăm, atunci ne focalizăm nu numai pe ceea ce este vizibil, ci și pe ceea ce a rămas ascuns. Avem respect atât pentru ceea ce ne este relevant, cât și pentru ceea ce rămâne umbrit. Le acceptăm pe amândouă, esența vizibilului și esența ascunsului. Și cu toate astea, modul acesta de lucru nu este limitat la sau de ceea ce este în prim plan, cum ar fi nevoia de a vindecă o suferința. Merge dincolo de asta.
Un val, un ocean a Bert Hellinger
De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iași
Adaugă comentariu nou