Universul incepe sa arate mai mult ca un gand maret, decat ca o masinarie mareata.
Sir James Jeans
[[{"type":"media", "view_mode":"media_large", "fid":"264", "attributes":{"class":"media-image alignleft size-full wp-image-538", "typeof":"foaf:Image", "style":"float: left; margin-right: 10px;", "width":"259", "height":"194", "alt":"cuantica"}}]]La sfarsitul secolului nouasprezece, cautarea legilor elementare ale Naturii parea aproape de a-si fi atins obiectivul. Exista sentimentul unei sarcini indeplinite. Fizica prezenta o scena ordonata, care se potrivea cu dispozita Victoriana, “la-locul-ei”, a vremurilor.
Obiectele, atat pe Pamant, cat si in cer, se comportau in conformitate cu legile lui Newton. Dupa cate se putea presupune, la fel se intampla si cu atomii. Natura atomilor era neclara. Dar pentru cei mai multi savanti, restul de treaba, in ceea ce priveste descrierea universului, parea sa fie o completare a detaliilor in peisajul Marii Masinarii.
Oare determinismul fizicii newtoniene nega “liberul – arbitru”? Fizica lasa asemenea chestii neclare pe seama filozofiei. Definirea teritoriului pe care fizicienii il considerau a fi al lor parea simpla. Putine lucruri motivau cautarea unui inteles mai profund in spatele legilor Naturii. Dar aceasta viziune despre lume, rezonabila in mod intuitiv, nu putea sa explice ceea ce fizicienii aveau sa vada in curand in laboratoarele lor. La inceput, discrepantele au parut a fi doar niste “detalii”.
Fizica clasica explica lumea destul de bine; cu detaliile are ea probleme. Fizica cuantica se ocupa foarte bine de detalii, doar ca nu poate sa explice lumea. Fizica cuantica nu inlocuieste fizica clasica in modul in care sistemul solar cu Soarele in centru a inlocuit viziunea anterioara, in care Pamantul era centrul cosmic. Mai degraba, fizica cuantica cuprinde fizica clasica drept caz special. De obicei, fizica clasica este o aproximare extrem de buna pentru comportamentul obiectelor care sunt mult mai mari decat atomii. Dar daca sapi adanc in orice fenomen natural – fizic, chimic, biologic sau cosmologic – ajungi la mecanica cuantica.
Teoria cuantica a fost subiectul unor teste dificile, vreme de opt decenii. Nicio predictie a teoriei nu a fost dovedita vreodata ca gresita. Este teoria cel mai mult testata in lupta, dintre toate domeniile stiintei – nu are concurenti. Cu toate acestea, daca luam in serios implicatile teoriei, ne confruntam cu o enigma. Teoria ne spune ca realitatea fizica depinde de observarea acesteia de catre noi. Cu siguranta, acest lucru este aproape imposibil de crezut.
Faptul ca este imposibil de crezut ridica o problema: atunci cand ti se spune ceva greu de crezut, reactia probabila este sa spui:” Nu inteleg”. Mai exista si tendinta de a reinterpreta ceea ce s-a spus, pentru a face lucrurile sa para rezonabile. Nu folositi caracterul rezonabil ca fiind un test al gradului de intelegere. Dar iata un test: Niels Bohr, unul din fondatorii teoriei cuantice, spunea ca, daca nu esti socat de mecanica cuantica, inseamna ca ai inteles-o.
Desi prezentarea noastra poate sa fie noua, chestiunile experimentale pe care le descriem si explicatiile de teorie cuantica pe care le oferim sunt standard si necontestate. Pasim dincolo de terenul solid, atunci cand analizam interpretarea teoriei – si astfel, inalnirea dintre fizica si constiinta. Intelesul profund al mecanicii cuantice este din ce in ce mai controversat.
Nu e nevoie de vreo pregatire tehnica pentru a merge la fontiera unde fizica se intalneste cu chestiuni ce par a fi dincolo de fizica si unde fizicienii nu pot sa-si pretinda o competenta unica. Odata ajunsi acolo, puteti sa va alaturati uneia din diferitele tabere implicate in dezbatere.
Enigma Cuantica - Bruce Rosenblum si Fred Kutter
De la Diana Ciubotaru - psihologul din Iasi
Adaugă comentariu nou