Ultimul mohican?
by psihoterapeut sub supervizare Mihaela Cojan
Noi, oamenii, nu suntem făcuţi să fim sau să stăm singuri. Singuratea, pe termen lung, ucide. Suntem făcuţi să explorăm, să cunoastem, să cautăm, să iubim. Sufletul nostru are nevoie de alte suflete alături. Oricât de mult ne-am iubi noi pe noi, că tot se pune accent în aceste timpuri pe aceasta idee, sufletul nostru caută dragostea şi înafară. Aşa suntem construiţi şi Slavă Domnului pentru asta! Păi cum ar arăta o lume în care fiecare se iubeşte doar pe sine, îşi este autosuficient şi nu şi-ar mai dori altceva?
Dincolo de iubirea de sine, pe care o consider a fi o condiţie obligatorie şi absolut necesară unor relaţii armonioase cu ceilalţi, noi, oamenii avem nevoie şi de iubirea celorlalţi. De aceea ne petrecem toata viata cautând iubirea, cautând persoana cu care să o împărtăşim. Sunt unul dintre acei oameni care cred ca în viata asta avem mai multe şanse la iubire adevarată, şi mai cred în faptul că şi de noi depinde, în mare măsură, cum şi cât păstrăm iubirea, atunci când avem şansa de a o primi. Acestea ar fi şi principalele motive pentru care am ales să mă specializez în terapie de cuplu si familie.
În cadrul evenimentului „Să învăţăm să ne certăm...cu dragoste!” pe care l-am organizat la Gamma Clinic Psychology, în data de 29.02.2016, adresat cuplurilor am fost foarte fericită să văd atâta interes şi atâta dorinţă sinceră de a depaşi dificultăţile ce apar inevitabil uneori în relaţiile de cuplu, de ambele părţi!
Unul din subiectele “fierbinţi” al discuţiilor a fost despre diferenta între femei si bărbaţi. Plecând de la nemulţumirile ce au fost verbalizate de ambele părţi, am reuşit să ajungem şi la momente de mică revelaţie: când domnii şi-au dat seama că de cele mai multe ori doamnele nu vor decât să fie ascultate, dar şi când doamnele au realizat că îşi pot face cunoscută această dorinţă si într-un alt mod decât o făceau până atunci, astfel încât să obtina ascultarea lor. Când doamnele au înţeles că într-un conflict reacţia tipica a majoritătii partenerilor este de a se retrage a fost de asemenea un moment preţios: dacă până atunci fiecare credea cumva că numai ei i se întâmplă, şi o luau personal, au aflat cu oarecare bucurie că nu e chiar aşa!
Iar atunci când domnilor le-am vorbit despre negociere ca principiu de reciprocitate (“Fă-i celuilalt ceea ce stii că-i place!” ) şi nu de compromis, aproape că le-au sclipit ochii. Parcă se deschisese o nouă cale...
Au fost multe astfel de momente care practic mi-au confirmat din nou convingerea că la baza relaţiilor dintre doi oameni se află iubirea, dorinţa de a fi împreună, de a împărtăşi lumea şi mi-au arătat că nu sunt în nici un caz...”Ultimul mohican” care încă mai crede cu naivitate în puterea dragostei, cum îmi mai spuneau uneori prietenii, iar pentru asta vă mulţumesc!
Cu drag,
Mihaela Cojan
Psihoterapeut sub supervizare
Gamma Clinic Psychology by Gamma Institute
http://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie
Adaugă comentariu nou