Suntem ceea ce credem că suntem
By Marcela Todericiu
„Un fermier își inspecta proprietatea. După cum știa, existau momente când era important să-ți examinezi hotarele, să vezi cum îți influențează anotimpurile, culturile și recolta și să te asiguri că lucrurile erau în ordine. A te îngriji de lucrurile care necesită atenție te poate ajuta să te asiguri că viața curge lin. Intr-o zi, fermierul nostru s-a abătut de la traseul lui ca să se uite la un cuib de vulturi sus pe un copac. Ce-i drept îl urmărise încă de la începutul construcției sale, mirat de măiestria păsării cu vaste cunoștințe de arhitectură în stabilitatea unui cuib. A fost emoționat când în cele din urmă a văzut vulturul cuibărindu-se în cupa construită rezistent și de-abia aștepta să-i zărească pentru prima dată puișorii. Dar acestă dorință i-a fost curmată când a găsit vulturul mort și un singur ou în cuib. L-a protejat cum a știut el mai bine, găsindu-i o mamă surogat, o găină din hambarul său care tocmai își clocea ouăle.
Puiul de vultur a ieșit în cele din urmă și a fost crescut cu puii de găină, dar se credea doar un pui de găină neobișnuit. Vulturul și-a crescut anii de formare scormonind pământul după semințe și râme. Nu avea o idee cine sau ce era. Ocazia de a se descoperi pe sine nu se ivise niciodată. Într-o zi, vulturul văzu aripile deschise a unei păsări uriașe purtându-se pe sine fără efort în cercuri grațioase, pe când aluneca pe curenți de aer cald. Fermecat de măreția unei astfel de păsări gigantice și puternice, s-a întors spre puiul de găină din spatele lui și a întrebat:
Ce-i asta?
Asta, i-a spus puiul, este regele păsărilor. Tărâmul său e cerul. El stăpânește aerul. Se numește vultur. Noi suntem pui de găină. Noi aparținem solului.
Vulturul a privit în sus la pasăre și a văzut ce asemănători erau. S-a uitat la puișori și pentru prima dată a văzut cât de era de diferit de ei. Cele observate de vultur au adus cu sine o nouă cunoaștere. Ceva s-a schimbat în modul în care percepea realitatea sa. Informația cea nouă a deschis noi opțiuni.
Vulturul avea acum de ales. Putea să trăiască și să moară ca găină în cotețul din ogradă sau putea să-și desfacă aripile și să se avânte în aer cu măreție, iscusință și forță, aidoma păsării de deasupra sa.”
Poveste terapeutică adaptată din „101 povești vindecătoare pentru adulți", George W. Burns
Cu prețuire,
Psihoterapeut în formare Marcela Todericiu
Gamma Clinic Psychology by Gamma Institute
https://www.gammaclinic-psychology.ro/
Adaugă comentariu nou